Dacă tot există blogosferă, de ce să nu existe şi blogocilindru?
Se mai întîmplă uneori în viaţă să rămîi mut, fără să mai poţi spune ceva. Vine cineva şi-ţi închide gura sau are o replică atît de bună încît nu poţi decît să îl aprobi spunînd un “da!” à la Marius Ancuţa. S-a întîmplat vineri seară cînd un om a închis gura unei feţe politice importante …
Acum ceva timp înregistram un filmuleţ pentru colecţia personală. Locaţia era drăguţă: plajă, o zi călduroasă de martie, soare puternic, coafura rezistă. Pe casetă sînt întrebat foarte politicos unde mă aflu, clipă în care rostesc poznaş cuvîntul acasă. Evident că mutra adoptată era de mişto, caterincă, ce-o fi. Însă în definitiv şi la urma urmei …
Sînt în mijlocul periplului românesc. Am venit de o săptămînă şi mai stau o săptămînă. Ce pot să zic despre acest fapt? Ce ştiţi deja, dar am constatat o chestie. În primele zile şocul revenirii e marcant, ţi-e scîrbă de orice rahat îl vezi şi ai crezut că o fi dispărut. Că lumea s-a săturat …
Guguştiucul ăsta m-ar scoate din foame, dacă nu cumva mi se fură ideea.
There is no excerpt because this is a protected post.