Gramatica e sexy

Nu ştiu alţii cum sînt, dar pe mine mereu m-au atras oamenii cărora gramatica şi ortografia nu le-au fost indiferente. E din ce în ce mai mare lucru în ziua de azi să ştii să pui o virgulă/cratimă acolo unde e nevoie sau să fii destul de capabil încît să-ţi dai seama de diferenţa dintre “i”, “ii” şi “iii”.

Băi, oameni buni, e chiar al naibii de excitant să vezi un “băga-mi-aş” sau un “scotea-mi-aş” scrise corect. Adică dacă mi-ar scrie Emily Ratajkowski pe Whatsapp un mesaj de genul “vin-o la mine sant singuryka te poopik”, m-aş duce glonţ la ea acasă aş corecta-o. Ok, poate nici eu n-oi fi perfect (da, sînt conştient că scriu în continuare cu î din i şi cu “sînt” – am explicat o dată, nu mai repet), dar atunci cînd dau de unele specimene ca cel pe care-l vom analiza azi, nu am cum să rămîn indiferent.

Ca să n-o mai lungesc aiurea, prin zonă se află un restaurant românesc. Nu am nici cea mai vagă idee de cît timp e deschis, dar, la un moment dat, mînat mai mult de curiozitate decît de poftă, am fost să văd despre ce e vorba. Nu vreau să intru în amănunte culinare pentru că m-aş abate de la subiectul propriu-zis al articolului de faţă. Să zicem că în linii mari a fost mediocru. Am plecat, spunîndu-mi că nu o să mă mai întorc acolo niciodată.

Şi acum regret amarnic că am spus-o…

De ce?

Pentru că acum două săptămîni, de Ziua Îndrăgostiţilor, am pierdut asta*. Şansele de a mai mînca prea curînd beef salad, Romanian Food sau topitură au scăzut drastic. Ca să nu mai zic că în tot acest timp am băut pălincă sau vişinată măsurate în mililitri, neştiind probabil că adevăratul lor gust îl dau gramele.

Văzîndu-mi neputinţa şi mîhnirea sufletească, Dumnezeu drăguţul a făcut să mi se mai acorde o şansă. Aceasta se va întîmpla în viitorul foarte apropiat, mai exact de Ziua Femei. Priviţi şi vă minunaţi!

Aşadar începem cu un ciupito alegare de ţuică dintr-o prună (nu mai multe) sau o vişinată afinată (n-am gustat niciodată o combinaţie dintre cele două, trebuie să fie mortală). Apoi celebra beef salad a devenit acum salată de beouf. Poate pînă la Paşti se transformă în salată de bouef. În ceea ce priveşte carnea, din nou sîntem invitaţi la o alegare. Încă oscilez între musciulet (nu am mîncat niciodată) sau ceva la planşă (mă gîndesc că o fi legat de planşele de la desen). La garnitură nici nu stau pe gînduri şi aleghez mrcovi cu varză de bruxel, noroc că vin toate pe o farfurie mare. Desertul mi-l voi lua la pachet, pentru că e clar că deja voi fi sătul de la atîta alegare, şi va consta în nişte amamoale, care tind să cred că au ceva în comun cu amandinele, dar nu sînt sigur.

La final nu-mi rămîne decît să vă doresc poftă bună şi “La Mulţi Ani!” tuturor de Ziua Femei.

* după cum deja aţi observat, din motive lesne de înţeles, am ales să nu fac publice numele restaurantului, adresa sau numărul de telefon; cu toate acestea, interesaţii pot trimite un email la adresa amgasitocratimainciorba@naicu.ro, iar un consultant al departamentului de relaţii cu clienţii vă va oferi orice detaliu de care aveţi nevoie.