De ce aplaudă românii cînd aterizează avionul ?

Asta era o întrebare bună de o dudă. Însă de data asta voi da răspunsul chiar eu la această dilemă a secolului în care trăim. În ziua de azi, numărul de persoane inculte care circulă cu avionul a crescut considerabil, depăşindu-l pe cel al iscusiţilor. Din cauza asta, orice zbor spre România devine carte de vizită pentru străinii care ne vizitează.

Avem geci D&G (cu un singur B), pantofi PPADA, ba chiar şi maiouri ANPORIO ARMANI în anotimpul estival. Avem şi manele pe telefon; chiar ieri am auzit cel puţin 10 într-un sfert de oră pe OTP (deci nu pe BBU). În topul preferinţelor conduce detaşat Guţă puţă. Avem şi telefoane mergînd în timpul zborului, de asemenea şi electronic device-uri care funcţionează în timpul decolării sau aterizării (de ex. camerele de făcut fotografii). Mai avem şi miros de pantofi fierţi şi subraţ coclind a transpiraţie. Avem şi caş la gură şi la bagajul de mînă. Uneori şi ceapă. Ceea ce mai avem este şi clipa cînd, după ce a aterizat avionul, toţi îşi pornesc telefoanele şi se ridică de pe scaune ca să-şi ia bagajele de sus.
Dar, înainte de asta, are loc momentul magic al aplauzelor. Acestea, însoţite de o exclamaţie de tipul “ce bine a zburat”, sînt metodele de mulţumire ale oricărui specimen rustic pentru efortul depus de întreg echipajul. Nu cele cîteva sute de euro pe care le-a dat pe bilet.

Aurele, dacă ştiai unde se ajunge, mai inventai tu avionul?
Citat din mine: Zborul cu avionul nu e ca o manea după care să aplauzi.
foto

Similar Posts:

Cum se parchează o Dacie
B puii mei GOG

Comments 14

  • aplauda pt ca se bucura ca au ajuns la destinatie cu bine… in viata

  • Naicule, cred ca asta o face papornitarul roman, atata poate el, asta este.Sa ai o zi buna!

  • Auzi? Ma gandeam cum ar fi daca atunci cand ajung cu masina la tara sa aplaud ca am ajuns cu bine acolo.;))

  • @ bibi oaie: Asta era explicaţia. Bravo.

    @ pissi_mic: La asta mă gîndeam şi eu, dar nu am mai scris. De ce nu aplaudă cînd ajung cu trenul la Bîrlad sau cu maxi taxi la Ciorogîrla?

  • Lasa Naicule ca asta nu e nimic. Mai zilele trecute aplaudam si eu cand am ajuns la Cheia cu masinuta pe care o conduc zi de zi la munca. Franele nu prea bune si destul de cocosata … asta da realizare. E ca si cum as fi zburat fara un motor :)). A meritat sa o aplaud, dar dupa ce m-a adus si inapoi. 😛

  • @ Silvana: Nu, dar s-a intimplat sa zburam in acelasi timp. Coincidenta, bat-o vina. Macar eu am raspuns la intrebare.

    @ Ciupanezul: In curind trebuie sa aplaude si pietonii cind ajung acasa de la piata.

  • Ba… Foarte trist, ce sa zic. Suntem niste imputiti, dar si strainii au problemele lor…

    Pe mine m-o lasat un nene sa urc in zee airplane in fatza lui, care statea la coada, desi eu nu doream sa rup randul… Dar dumnealui s-a sesizat si mi-a facut semn. HIHI. Totusi inca mai cred ca era brit nu roman. LOL Poate ma inshel. Nu sunt toti idioti in Romania. Doar majoritatea.

    Iar eu ca poarca m-am oprit sa-mi bag bagajul inainte sa-l las pe el sa mearga mai departe la scaunul lui. O animala, ce mai…

    Treaba cu aplaudatu’ ma amuza. Intr-un fel mi-as dori si eu sa aplaud, intr-un fel mi se pare absurd. Dar daca as sti ca pilotul este excitat de aplauze, pe bune c-ash face-o. 😀

    Si ca o mica observatie personala… Pe mine ma enerveaza cum o rup toti la fuga spre iesire cand se opreste avionul… Parca n-am iesi toti, ci doar cativa sobolani iar restu’ s-ar duce pe apa Sambetei. Cei mai inteligenti mi se par aia care raman pe scaune pana se cara cocalarii. Si la coada de la check in, si la coada de la iesirea din avion. Din pacate insa nu poti face asta daca nu ai scaun la geam. LOL Iar io nu agreez geamul. 😀 Decat cand aterizez. 😛

  • p.s. da, airplane-ul statea la coada. 😀

  • Mah Naicule, ce naiba nu intelegeti domle! La aterizare, pilotul iti indica ora tarii in care aterizezi, ureaza bun venit celor care se intorc acasa si sejur placut pentru turisti! Asa ca ce nu intelegeti bah pentru ce sunt aplauzele??!! Pentru amabilitatea pilotilor domle……

  • In curand ii voi repara franele si arcurile 😀 asa ca … nu mai sunt motive de aplauze dupa fiecare 250 de km parcursi.

  • daca ar fi stiut ei cum va arata Romanica asta acum, multe nu s-ar mai fi inventat! n-am emoticon, nu pot sa scot limba suparata, asa ca zic de icoane si ma consolez cu ideea!

  • Mie nu mi s-a intamplat sa aud aplauze in avion decat la sfarsitul unor curse indelungate, de cel putin 8 h, si mai ales atunci cand pilotului ii reuseste o aterizare de maestru, cand impactul cu solul e aproape imperceptibil. Cat despre nerabdarea celor de la economy class de a iesi urgent din avion, ea este universala si oarecum explicabila; probabil ca doar cei de la business class ar mai sta linistiti la locurile lor…

  • @Vio: impactu cu solu ‘imperceptibil’ cum il numesti tu depinde de cativa factori, printre care ‘varsta’ avionului, ‘varsta’ amortizoarelor si a intreg trenului de aterizare, greutatea efectiva a aeronavei, conditiile meteo si cea mai importanta variabila viteza si directia vantului. Deci oricat de bine manevrezi avionu, socu la contactu cu solu, depinde, in mare, de ce ti am enunerat mai sus.

    @naicu si @bibi oaie papornitarii romani aplauda de isterici ce sunt. Zburatu cu avionu e mai sigur decat mersu pe strada. Sunt cu cateva sute de ori mai multe sanse sa mori mergand pe strada, decat sa calatoresti cu avionu.

    O data am fost nevoit sa calatoresc cu wizz air datorita unei urgente. Facand abstractie ca puteai sa observi ‘coada’ de la cheeck in, ca era diferita de absolut toate celelalte cozi, imbarcarea in avion a fost ceva ireal. Era prin 2010 cand nu aveai loc in avion, ci pur si simplu te asezai ca in ratb. Urma sa mi dau seama ca nu mai traisem asa imbarcare pana la momentu ala, dar nici de atunci: familiile urcau in grupuri foare stranse, impreuna – perfect de acord pana aici, dar efectiv acaparau culoarul. Nu lasau pe absolut nimeni sa avanseze, acaparau si compartimentele de bagaje de mana – puneau doua ghiozdane si doua geci, dupa care le inchideau si spuneau linistite celuilalt grup de familii care astepta sa avanseze ca ‘e al lor’ si sa nu si puna lucruri acolo – asta in situatia in care a fost un avion complet ocupat si putand sa ti dai seama de la check in si de la imbarcare. In fine, situatia se repeta identic cu urmatorii. Nu mai are rost sa spun de ‘batalia’ pe locurile ‘de la geam’. M a socat ca toate astea se intamplau sub ochii ‘blajini’ ale insotitoarelor de zbor – ca se supara daca te aud ca le numesti stewardese, ca, citez, ele fac mai mult de atat. Tot asa nu mai are rost sa vorbesc de imbranceli. Mi am gasit in sfarsit un loc, avionu a decolat, si nici n a decolat bine, nici macar indicatoru de centuri nu era stins, ca s a format cate o coada la ambele toalete care s a mentinut pe toata durata zborului care a fost de 3 ore si ceva. Un alt aspect interesant a fost atunci cand distinsele ‘insotitoare’ au inceput serviciul de bufet: efectiv toti ‘calatorii’ s au pus pe cumparat mancare, de parca ar fi fost prima oara pe ziua respectiva cand mancau, in situatie in care era un zbor de dupa masa.. Si ca tot vorbim de ‘insotitoarele’ care fac ‘mult mai mult’ decat sa serveasca mancare si bautura papornitarilor flamanzi, au avut o atitudine de functionare de la anaf, in unica situatie in care am comunicat cu ele, cand le am intrebat in ce moneda imi vor taxa sticla de apa, la plata cu card – voiam sa stiu ce card sa le dau. Mi a raspuns foarte sictirit, pe un ton apasat, aruncandu mi si o privire care era ‘ajutata’ si de tonu dumneai, o privire de ‘esti prost ca nu stii asta’: ca daca vorbesc cu ele in romana, e zbor romanesc si ca taxeaza in lei. Cu zboru romanesc a avut dreptate, da cu faza cu ‘taxatu’ nu – ulterior, pe extras s a vazut ca suma originala era in euro. In fine, calvaru e pe sfarsit, covortele de la toalete sunt manate cu dibacie catre scaune de catre aceleasi distinse ‘insotitoare’, auzindu se insistent ‘in 20 de minute aterizam si sunt bai imediat ce iesiti din avion.’ Rata zburatoare aterizeaza intr un final, in ropote de aplauze frenetice, iar avionu nici nu iesise de pe pista, avand inca un pic de viteza, aud aproape la unison clinchete si trantituri de centuri si vad destule persoane care se ridica in picioare, deschid’ faimoasele’ compartimente si isi scot bagajele, gentile – toate astea in tipetele, da tipete, ale ‘ciobanitei’ sefe de a sta jos cu centura pusa. Dar ‘oitele’ n avea nicio apasare si nu se asezara pana cand nu si au coborat toate pertenentele. N am mai avut ‘placerea’ sa aud anuntul standard cu ora locala, temperatura si de ‘multumim’ ca ati zburat cu noi, va mai asteptam, pe care il fac toate companiile aeriene, deoarece insotitoarea sefa tipa in continuare, incercand sa mane catre locurile lor niste ‘ratacite’ si vre o doi ‘rataciti’ care incepusera sa se plimbe prin avion sa si caute bagajele. Mai are rost sa va spun cum a fost cu debarcarea?!
    Mai zburasem inainte, dar si dupa ‘experienta’, pe aceiasi ruta, dar cu companii de linie, nu low cost, inclusiv cu tarom, dar n am mai vazut asa ceva nici inainte, dar nici dupa acea. Doar o singura data, in tarom, un grup de vre o 6 care au inceput sa aplaude la aterizare, dar s au stins repede vazand ca restu nu fac la fel..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.