Doi bulbucaţi, care mai sînt şi fraţi, au probleme mari de tot de care nu pot să scape nici în ruptul căpăţînilor. Toată viaţa lor, de cînd îi ştiu, au fost răciţi cobză. Şi acum sînt şi vor mai fi. Tuşesc, strănută, le curg nasurile, merg înfofoliţi de haine, vai de capul şi de zilele lor. Purtînd o discuţie ironică mai adineauri cu bulbucatul ăl mic, îi zic:
– Auzi, mă, da’ tu şi frati-tu tot timpul sînteţi răciţi.
– Daaa, nu ştiu… E un virus în aer care circulă…
Voiam să-i zic că el însuşi e virusul, dar m-am abţinut. Sînt un băiat fin cu educaţie aleasă.
credit foto: statehousereport.com
Trebuia spus lejer. Lejer lejer.
asta e ca aia cu :
2 microbi stateau de vorba:
-ce faci,mai, cum o mai duci?
– rau, rau, ce pot sa zic?
– eh nah! pai, ce ai , ca te vad asa cam palid… :-s
– eh, ce sa am! pe dracu am! penicilina!
:p