În mod normal, programul meu este foarte relaxant. Nu o să spun că uneori fac mai mult pe drum faţă de cît stau la serviciu, ca să nu-mi iau înjurături crase, deşi ăsta-i cruntul adevăr. Locuind într-un blocşor micuţ, am nişte vecini deasupra cărora le vine menajera luni şi joi dimineaţa pentru curăţenie. Totul se petrece după acelaşi program: se începe la 10 fix prin nişte hîrşîieli generale de scaune prin toate cotloanele. Cum au marmură pe jos, sunetul produs de picioarele scaunelor în contact cu roca cristalină dură este atît de liniştitor încît insuflă un parfum aparte oazei feerice aşternute în dimineţile de luni şi joi. De ce am amintit de serviciu? Ah, pentru că fix în zilele astea am liber dimineţile şi pot dormi mai mult.

Cît despre amintirile cu vecina din lateral, prefer să nu fiu neam prost pe blog.