Urmaşul lui Ştefan cel Mare

Escapada mea duminicală s-a produs la benzinăria din sat. În timp ce realizam cumpărăturile atît de necesare vieţuirii pe această planetă, un distins domn îşi alimenta maşina [un superb Audi alb cu numărul de înmatriculare IS 16 (parcă) FOC]. La geamul băiatului de la casă era pus un afiş care, tradus în dulcea limbă română, spunea că plata se face în magazin. Dar personajul nostru, cu o nonşalanţă debordantă, a ales să dea o lecţie de etichetă celor ce îl admirau. A bătut în geam diafan, atrăgîndu-i atenţia vînzătorului de prezenţa lui de excepţie în zonă, a lăsat banii acolo şi s-a întors la maşină, nicidecum mînat de o grabă evidentă. Urcat fiind în vehicul, a pornit. Eu veneam din dreapta lui cu semnal stînga ca să ies din benzinărie pe unde ieşea şi el. Dar bunul-simţ, corectitudinea şi caracterul său de invidiat au făcut ca el să-mi taie calea şi să facă dreapta. Un om deosebit pe care mi-l voi aminti pentru tot restul vieţii.