Trei ţări, trei bănci, trei angajaţi

Îmi plac momentele alea din viaţă cînd oamenii simpli îţi fac oferte. Şi nu mă refer la orice bijburel care vine la tine pe stradă şi-ţi face o reducere de preţ senzaţională la ce ştiu eu ce produs sau la reclamele de la teleshopping care vin deja prefabricate cu reducerea inclusă în spot, ci la acei oameni ale căror acţiuni chiar au un impact (în) direct asupra ta. După cum veţi vedea, nu voi vorbi de sume exasperante de bani, sînt chiar infime, dar sînt nişte bani pe care dacă omul respectiv cu reducerea ar fi tăcut pur şi simplu din gură, i-ai fi dat din buzunar fără să-ţi dai seama.

GERMANIA, august 2009

M-am pomenit cu o amendă-n geam la maşină pentru că n-am parcat cum trebuie cu toate roţile pe trotuar, ci doar cu două, restul lăsîndu-le nepăsător pe carosabil. Suma de plată: 10 euro. Obişnuit cu amenzile spaniole de la 100€ în sus, asta chiar mi se părea o glumă proastă, dar, ca un bun platnic ce sînt, am zis să mă reped către o bancă spre a-mi plăti fărădelegea. Ajuns la ghişeu, încep o conversaţie într-o veritabilă germană de baltă:
– Guten Tag. Am primit o amendă şi vreau să o plătesc.
– Aveţi cont la banca noastră?
– Nu.
– Aveţi vreun cont la altă bancă în Germania?
– Nu, nu sînt cetăţean german. Sînt doar în vacanţă. De ce, e vreo problemă?
– Dacă aţi avea cont şi aţi face plata online, nu vi s-ar lua comision. Aşa trebuie să plătiţi un comision la noi aici.
– Şi care e comisionul?
– 8 euro.
– Ah, ok. Nicio problemă.
Nesatisfăcut parcă, angajatul băncii continuă să insiste:
– Dar chiar şi aşa, nu aveţi o rudă, un prieten, o cunoştinţă în Germania care să vă poată face plata din contul lui ca să nu mai plătiţi dvs. 8 euro aici?
Aici am rămas atît de prost, încît aveam impresia că el ar fi avut de dat 8 euro de la el şi nu eu. Şi adăugă:
– Gîndiţi-vă, practic sînt 80% din valoarea amenzii.
Simţind deja o lacrimă de emoţie ce-mi brăzda faţa la auzul unei anomalii pe care nu aş fi auzit-o vreodată din gura niciunui angajat bancar de la noi, îl lămuresc că plătesc amenda şi comisionul la ghişeu, numai să-mi îngăduie să le plătesc odată.
În timp ce-mi completa formularul, îmi destăinuia că sînt primul om din lume care vine să plătească o amendă de circulaţie la bancă, că nemţii nu fac asta niciodată (plătesc online), cît despre români ce să mai zică…

SPANIA, ianuarie 2014

Aveam un cec pe care, din anumite motive, nu-l puteam încasa cash, ci trebuia să-l bag în contul curent. Mă duc la banca mea, stau la coadă, aştept un pic şi-mi vine rîndul la ghişeu. De data asta încep o conversaţie în spaniola mea de baltă:
– Hola. Am un cec şi aş dori să-l depun în cont.
– Aveţi cont la noi?
– Da.
– Daţi-mi cecul şi buletinul, vă rog.
Se uită la cec, vede despre ce e vorba şi-mi spune:
– Dar ştiţi că această operaţiune o puteţi face şi la bancomat?
– A, da? Nu ştiam. Păi dacă tot am stat la coadă, o fac la dvs., nu?
– La mine costă 3 euro, la bancomat vă costă 80 de cenţi.
– Ah, ok. Atunci merg la bancomat.
– Foarte bine. Aţi mai făcut asta înainte?
– Nu.
– Dacă aveţi vreo nelămurire, chemaţi-mă şi vin să vă ajut.
– Mulţumesc mult.
– N-aveţi pentru ce.

Rezumînd cele două întîmplări, dacă ambii angajaţi ar fi tăcut din gură, atunci Germania s-ar fi îmbogăţit cu 8€ şi Spania cu 3€ doar de pe urma mea. Dar au ales să fie în interesul clientului, să se poarte drăguţ şi amabil, pentru că, în fond, aşa se face!

Nu ca la BCR Zărneşti unde în iarnă, de sărbători, am vrut să fac un transfer la ghişeu către cineva şi n-aveam buletin.

[acest articol ar fi trebuit să se termine la paragraful anterior, dar dacă tot mi-am adus aminte şi nu m-am putut abţine, am zis că merită făcută o paralelă; aşadar să denumim acest caz ca…]

ROMÂNIA, decembrie 2013

De data asta discuţia am purtat-o în limba maternă, deci nici urmă de baltă:
– Bună ziua, aş dori să fac un transfer într-un cont.
– Buletinul.
– Nu am buletin, este la schimbat, dar vă pot da paşaportul.
– Buletinul!
– Doamnă, v-am spus că e la schimbat, poftiţi paşaportul.
– Nu fac nimic cu paşaportul ăsta. Dovadă de la poliţie aveţi?
– Nu se mai dau dovezi ca pe vremuri, mi s-a spus că mă pot legitima cu paşaportul oriunde e nevoie.
În momentul acela, enervată şi cu un băţ în cur, se ridică ofensată de pe scaun şi pleacă. Apoi dintr-odată, cu spatele la mine, urlă:
– FĂRĂ BULETIN NU STĂM LA DISCUŢII!!!
Am rămas blocat (nu mă puteam debloca decît în urma unui răspuns corect), chiar nu ştiam cum să reacţionez, pentru că nu mi se mai întîmplase demult o păţanie ca asta. Nemaiştiind ce să fac, dădui să ies din bancă, moment în care un alt angajat îmi comunică pe un ton normal şi cerîndu-mi scuze (nebuna continua cu ale ei) că nu se poate face o depunere în cont fără buletin, conform regulamentului. Sun la Relaţii cu Clienţii BCR şi, într-adevăr, mi se confirmă că trebuie să te legitimezi cu buletinul. Am revenit după un sfert de oră la aceeaşi sucursală unde am efectuat în cele din urmă transferul, dar la angajatul care mi-a vorbit civilizat. De isterica aia o să aibă grijă într-o zi Dumnezeu. Eu mi-am făcut datoria de client nemulţumit şi i-am zis mai apoi ce-am avut de zis. De data asta într-o română de baltă.

Similar Posts:

Strigător la cer! O aeronavă a companiei Blue Air a ajuns mai devreme la destinaţie
Invitaţie în Spania

Comments 2

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *