Dacă tot există blogosferă, de ce să nu existe şi blogocilindru?
Rîd de cei aflaţi la vîrstele a doua şi a treia că habar n-au să butoneze un telefon mobil, cît să scrie măcar un mesaj. Nesimţitul de mine rîdea şi de Mama cînd şi-a luat primul mobil (amărîtul ăsta de Trium, care la vremea aia costa o pungă de bani). Nu ştia să apese decît …
Duminică am primit acel telefon nenorocit care ştiam că odată şi-odată tot va sosi. “Bebe, vino acasă. Mamaee nu mai e.”
… era ziua de naştere a Mamei. De vreo două săptămîni începuse să aibă momente cînd nu mai putea să cînte la violă. Degetele inelar şi mic de la mîna stîngă îi amorţeau pentru scurte perioade de timp. Apoi îşi revenea. Dar aceste momente s-au tot înteţit. În timpul ăsta fusesem totuşi la nişte neurologi …
Eram în Germania, la Corina, dar Corina cică nu mai stătea la vila ei superbă, ci într-un bloc normal la parter, fix ca la Bucureşti. Ajung, mă îmbrăţişez cu ea, bine am venit, bine te-am găsit, lugu-lugu. “Hai s-o vezi pe Mamaee”, zice Corina. Intru în bucătărie să o văd, era la masă cu Naşu’, …
Astăzi e onomastica ei. pîsî: Sol major şi pentru tine, Costine!
Poate vă era dor de Super Mamaee… Mie mi-e. Aşa că am să-i fac o surpriză cît de curînd. Se mişcă încă bine la 91 de ani, nu?
Un duplex surpriză a avut loc astăzi. Cu ajutorul Sufletica.com, am reuşit să stabilim o legătură neobişnuită între mine şi Mamaee, văzîndu-ne şi pupîndu-ne pe webcam şi conversîndu-ne prin telefon (că deh, nu prea aude bine). Au fost nişte clipe minunate. Şi pentru că tot vorbeam de Mamaee, spuneam la un moment dat că mă apucasem …