Dacă tot există blogosferă, de ce să nu existe şi blogocilindru?
Odată am primit cadou o talangă cu ceas şi cronometru. Eram foarte mic şi deci foarte fericit. Alb cu butoane verzi şi galbene, cronometrul respectiv reprezenta tot ce-mi doream de la viaţă în acel moment. Apoi, cum era şi firesc, s-a stricat de la prea multă fîţîială. Am primit altul mult mai urît, pe negru, …
Umblă zilele astea pe feisbuc un virus incredibil prin care toată lumea îşi schimbă poza de profil cu personajul preferat de desene animate din copilărie. Din fericire/păcate am o poză prea şucară la profil şi ar fi blasfemie curată să o schimb cu idolul meu din frageda-mi pruncie. Apropo, dacă nu ştiaţi cine e, aflaţi …
Cine a intrat astăzi pe Google a putut vedea giful dedicat Zilei Internaţionale a Copiilor. Nu ştiu dacă aţi stat şi analizat desenul, dar mesajul din spate mi se pare mai mult decît potrivit pentru zilele în care trăim. Să o luăm sistematic: Mai întîi copilul se trezeşte dimineaţa şi se întinde. Camera sa nu …
Aşa numesc eu aparatul ăla în care sînt tot felul de papiţoi pe care trebuie să-i apuci cu gheara şi să-i scoţi de acolo. Exact aia la care te chinui îngrozitor şi-ţi vine să înjuri că al naibii muţunache a scăpat. De fapt, gheara este de vină. Ea nu are atîta putere să ţină păpuşile …
Pînă foarte tîrziu nu am ştiut că scrotul se cheamă scrot. Mama îi tot zicea nucă. La fel şi cu penisul şi cu toate prostiile din lume. Primele înjurături le-am învăţat prin liceu. Am crescut într-un climat fără spurcăciuni, fără jigniri şi lipsit de nesimţire. Am avut o copilărie în care am fost învăţat să …
Apăruse primul McDonald’s la magazinul Unirea într-un 15 16 iunie (mi-aduc aminte că ne-am dus fix după serbarea de sfîrşit de an). Era lume ca la balamuc. Poporul nostru drag descoperea în sfîrșit ce înseamnă cu adevărat grăsimile, carbohidrații, colesterolul şi zaharurile americane, cu preţuri pentru buzunarele românilor. Dar nu şi pentru al meu. Eram …
Sărbătoarea de 1 iunie o vedeam prin ochii altora. Cadouri scumpe, pixuri cu gel, acuarele Herlitz, caiete frumos colorate, ghiozdane mari cu multe buzunare, adidaşi noi de mers la şcoală. Cam asta primeau mai toţi copiii din jurul meu de ziua noastră internaţională. Pentru că nu prea eram eu un copil de bani gata, ci …
Îmi dau seama că sînt dereglat total. Ceea ce ar trebui să-mi ocupe acum mai mult timp e invadat de cu totul şi cu totul altceva. Îmi rodeam unghiile în copilărie cînd, ca alţii din branşă, stăteam în casă şi scîrţîiam corzile sau rămîneam la şcoală după cursuri pentru orele de vioară, neprofitînd de timpul …