Strigăt disperat de ajutor

Pînă foarte tîrziu nu am ştiut că scrotul se cheamă scrot. Mama îi tot zicea nucă. La fel şi cu penisul şi cu toate prostiile din lume. Primele înjurături le-am învăţat prin liceu. Am crescut într-un climat fără spurcăciuni, fără jigniri şi lipsit de nesimţire. Am avut o copilărie în care am fost învăţat să respect lumea, să fiu politicos, să vorbesc cu dumneavoastră, să dau bineţe tuturor, să nu fiu răutăcios, fiindcă toate astea se vor întoarce într-o zi împotriva mea. Pentru asta voi rămîne veşnic recunoscător celor două persoane care m-au lăsat să mă descurc mai departe pe-aici: Mama şi Mamaee (aka Super Mamaee).

Am pornit să scriu toate astea după ce am văzut un status. Am cîţiva în lista de mess cu nişte apucături cvasi cocalare pe care îmi doresc cu ardoare să îi şterg. Aşa-mi doresc să fac în cazul ăsta. În esenţa sa, mesajul sună a o veritabilă manea hip-hop. Mai mult decît atît, are perfectă dreptate din punct de vedere nostalgic. Dar de aici şi pînă a citi chestia asta scrisă de mîna unui puştan de 13 ani, mi se pare total deplasat. OK, avansăm, vîrstele înaintează, facem copii la 9 ani, matematica de a VI-a într-a II-a, trei limbi străine la 10 ani, calculatoare de la 4-5, dar pînă unde? Colac peste pupăză, înjurăm de mamă, de morţi sau ne f*tem în gură şi cur încă din clasele primare. Şi stai şi te gîndeşti că părinţii puşlamalelor ăstora mici au avut copilărie de-aia faină, mult mai faină ca a noastră. Nu-i aşa, coa?

Similar Posts:

Apel disperat de urgenţă
N-am să înţeleg niciodată

Comments 5

  • “să nu fiu răutăcios, fiindcă toate astea se vor întoarce într-o zi împotriva mea.” – asta a fost cea mai buna… deja ma doare burta de atata ras. 😀

  • Aşa-i, dar nu pot să completez până la final, atârnându-mă şi de expresia cu pricina! Pe mine m-a insultat un ţânc de-a treia (a patra) pentru că aveam nişte manuale d-astea de învăţământ primar în braţe de i le duceam verişoară-mi, iar el a zis: “Sunteţi educatoare, nu-i aşa? Să mă…” – m-am oprit şi m-am uitat lung la el, ţâncul adoptând un mers la fel de peiorativ ca insulta, neavând nici cea mai mică teamă că m-aş lua după el să-i pocnesc una! Pe româneşte, am rămas proastă! Ce să mai zicem, Majesté? Că suntem noi exageraţi când cerem bun-simţ şi respect? Că sunt vinovaţi ai noştri că ne-au educat bine, pe când vremurile astea cer contrariul?
    N-am cuvinte.

    Numai bine!:)>-

  • Nimic nu va mai fi ca pe vremea noastra, sau ca pe vremurile de dinainte de noi. Banul si prea mult bine schimonosesc omul in felurite moduri… 🙁

  • copii de azi sunt de speriat nimik nu va mai fii al fel..nu am cuvinte….

  • Copii de azi nu mai sunt ce-am fost noi odata. Acum cuvintele astea pe care eu nu le pot folosi nici cu prietenii sunt folosite de astia mici ordinar. Mi-e greu sa cred ca ai mei copii vor trebui super educati intr-o lume ca asta. Mi-e greu sa accept situatia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *