French kiss ? Nu, Spanish kiss !

Urăsc prima zi de muncă! Şi ştiu că nu sînt singurul. Este ziua în care toată amabilitatea din lume se pogoară asupra ta şi a tuturor celor cu care împarţi amărîta aia de slujbă. Dintr-odată eşti prieten cu toată lumea şi, mai mult decît atît, te pupi cu toţi. Căldura şi pasiunea îşi spun cuvîntul mai mult ca oricînd în minunata zi de 1 septembrie. Parcă ar fi Anul Nou (şi într-adevăr, conform calendarului bisericesc astăzi începe Anul Nou Bisericesc). Trebuie să recunosc că nu am o plăcere deosebită în a mă pupa cu cei pe care mai puţin îi agreez/stimez şi mai mult îi detest. De ce trebuie să te pupi cu oameni pe care abia dacă-i saluţi (din respect), dar cu care nu ai absolut niciun fel de treabă? Şi după timpul petrecut în România, obişnuindu-mă cu datinile străbune, reîntorcîndu-mă aici, bineînţeles că iar era să îmi iau limbile în gură cu cîteva colege (căci cu bărbații nu mă pup, că nu-s ursar). Şi asta din acelaşi punct de vedere ca şi acum un an. Oamenii ăştia se pupă pe dos, recte de la stînga la dreapta. Nu ca noi de la dreapta la stînga. Dar nu a fost atît de penibil ca anul trecut cînd chiar am dat bot în bot cu o femeie ce în 2009 va împlini semicentenarul. Sutele de pupături de astăzi şi strîngerile de mînă nu sînt nimic real. Totul este o minciună, o falsitate, un moment în viaţă cînd chiar trebuie să faci ceva care nu îţi convine. Eu nu port ranchiună nimănui, departe de mine gîndul potrivnic vreunei persoane. Strîngerea de mînă sau pupatul sînt nişte amabilităţi de complezenţă şi nicidecum de sinceritate (vorbind de potenţiali duşmani ascunşi). Sînt şi unii însă (îi număr pe compartimentele inimii) care par a fi oameni de treabă. Nu mă detaşez de nimeni, dar nici nu fac pe abțipildul. Rămîn într-o zonă obscură, bine intenţionată, corectă din care sper să nu ies, fiindcă aşa îi stă bine unui căpşunar profesionist.

Încep în forţă cu toată luna lui Răpciune într-un cules continuu. Se pare că şi liberul preanunțat de acum două luni s-ar putea să fie umplut de alte şi alte recolte. Ah, şi era să uit! Prima zi în străinătăţuri, primul accident. De data aceasta un scuter cu două scuterițe (la care nu m-aş uita vreodată) a intrat dorsal în autovehiculul proprietate impersonală. Totul s-a întîmplat în dreptul unei treceri de pietoni, iar idioata care pilota bolidul pe două roţi de 0,133 cai putere a intrat în mine, nepăstrînd distanţa regulamentară de siguranţă faţă de vehiculul dinainte. Nu că n-ar scrie peste tot “mantenga distancia de seguridad”. Detalii despre fracturi, dosare penale şi alte peripeţii voi releva pe parcurs.

Similar Posts:

Bancnota de 202 euro
Back to diaspora

Comments 5

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.