Sfîrşitul e aproape

Săptămîna asta mergeam să culeg căpşuni adevărate, nu prostii. Era dimineaţă, înnorat, ciudat pentru zona asta, dar în fine. Plec, merg, maşini multe, stau. Mă uit la dreapta şi văd marea acoperită de nori joşi şi întunecoşi. Şi fix unde se pupă marea cu cerul, la linia orizontului, văd şi eu o poartă spre cer (din aia ca la ruşi şi Ţăndărei). N-am apucat s-o fotografiez, dar era acolo, iar razele soarelui se reflectau în apă doar în porţiunea aia mică. În cuvinte n-are haz, aşa că nu mai continuu.

Ce voiam să zic de fapt? Ăla a fost primul semn că vine sfîrşitul lumii. Azi am mai avut două.