Am citit şi eu abia acum despre faptul că un român a fost ucis la Madrid de 4 spanioli şi un portughez, pare-se doar pentru faptul că era român! Nu ştiu cît de umflat e titlul, ce-a făcut sau nu sărmanul om, cert e că a murit.

Acum cîteva seri, profitînd de vizita diasporică a lui Andrei, în timp ce ne deplasam spre hotelul unde eram cazaţi, apare din nisipul plăjii întunecoase o spanioloaică nasoală cu crengi şi beată muci, care ne întrebă unde mergem.
(text tradus prin amabilitatea mea)
Eu: La hotel.
Ea: Dar de ce nu mergeţi să dansaţi?
Eu: Unde, la ora asta? (2:50 AM, oraşul pustiu, coafura rezistă)
Ea: Nu ştiu… Pe-aici… De unde eşti?
Eu: Din cutare oraş, dar tu de unde eşti?
Ea: Din Cádiz…
Apoi îl întrebă pe Andrei de unde e, iar el i-a răspuns în engleză: România.
Brusc gagica a rămas în modul tablou. A scos un fel de “okey” de-al lor (tradus “vale”), unul dintre acelea pe care în româneşte l-aş scrie “mmmbine” şi l-aş pronunţa cu juma’ de gură. Apoi a dat-o la întors, dar noi, şi mai ai dracu’, am vrut să aflăm cu ocazia asta ce părere are ea despre români şi de ce a reacţionat aşa la auzul numelui patriei noastre. Că nu, că nu ştiu ce, naşpeta evita să răspundă; la urma urmei nu puteam să ne aşteptăm la discuţii elevate de la o beţivană de 2 cenţi. Andrei nu are faţă de criminal în serie, pe mine mă cunoaşteţi deja. Doi băieţi normali care se întorceau pe faleză spre camera de hotel, după trei jocuri de biliard (2-1 pentru mine).

Am rămas cu un gust amar din cauza ştoarfei ăleia care reprezintă cît se poate de fidel concepţia străinilor faţă de toţi românii: violatori, criminali, hoţi, tîlhari, ţigani ş.a.m.d.
Mi-e silă!