Reclama la Faringosept cu girafa care cîntă

Nu ştiu cîţi dintre voi sînt în domeniu, dar eu sînt, aşa că pot să-mi dau cu părerea critică asupra acestui spot publicitar din punct de vedere strict muzical. Ştiţi reclama? Dacă nu (sau dacă da), luaţi de (re)vedeţi mai întîi şi vorbim după.

După cum lesne se poate observa, avem parte de o girafă cu gîtul în piuneze. Doamna girafă este o profesoară ce predă, se pare, educaţie muzicală altor girăfuţe, iar în momentul în care aceasta trebuie să interpreteze melodia pe care o are scrisă pe tablă, vocea îi joacă feste din cauza răguşelii. Dar, dacă tot a venit vorba de tablă, haideţi să aruncăm o privire pe ea (clic pe poză pentru zoom).

Observăm un portativ, cheia sol, măsura de două pătrimi şi nişte note. La sfîrşit, bară dublă. Totul foarte corect pînă acum, însă ceea ce ne atrage atenţia este melodia pe care doamna mamifer o cîntă. Fragmentul este extras din opera Freischütz de Carl Maria von Weber, mai exact din actul al III-lea, nr. 15, cunoscut publicului larg drept Corul Vînătorilor (adică Jägerchor, nu Jägermeister). Dar, pentru o mai bună cunoaştere a situaţiei, haideţi să ascultăm o dată lucrarea lui Weber, cu partitura generală în faţă şi fiţi atenţi la secunda 42, unde veţi întîlni tema pe care o cîntă girafa noastră.

Tonalitatea.
După cum vedeţi, micuţul Carl a compus acest cor bărbătesc în tonalitatea Re major (fa# şi do# la cheie), în vreme ce pe tablă nu întîlnim nimic la cheie. Avem totuşi două alteraţii pe cei doi fa#, dar nu este ceva foarte deranjant.

Notele.
Ne uităm pe tablă şi, dacă avem suficiente cunoştinţe muzicale, ne putem da seama că apare grupul de note LA FA# SI LA FA#. Nişte note care oarecum respectă desenul melodiei, dar care nu au absolut nicio legătură cu linia melodică originală. Hai să zicem că dacă tot s-a început cu nota LA, următoarele note ar fi trebuit să fie MI DO# LA MI.

Ritmul.
E ok. Pătrime cu două optimi şi iarăşi două pătrimi, conform cu originalul. Nimic de comentat.

Intonaţia.
Să mă ierte Dumnezeu şi Maica Domnului (n.r.: mama lui Iisus Hristos), dar girafa asta cîntă în Si bemol major, deci pe cel mai mare pustiu posibil. Ori scrii pe tablă alte note, ori îi dai vocea din pitch control mai jos cu un semiton.

CONCLUZII.
Atunci cînd vine vorba de producţia unei reclame, bănuiesc că vrei să faci totul cît se poate de credibil. Da, ştiu că vorbim despre o girafă super inteligentă care cîntă, dar nu la asta mă refeream. Avînd în vedere că spotul ţi-l va vedea o lume întreagă cel puţin o dată-n viaţă, presupun că nu ţi-e greu să întrebi pe unul care are ceva habar de muzică dacă ce ai desenat tu acolo e corect sau nu. Asta dacă vrei să faci o treabă pînă la capăt. Pentru că se vede că cineva cu o oarecare ureche a fost la înregistrări, iar ăl’ de-a dat cu mausul la pictat a avut o vagă idee despre cum se face un portativ, o cheie sol şi nişte note.

Nu sînt paranoic şi-mi dau seama foarte bine că n-o să stea nimeni pe planeta asta să analizeze din punct de vedere muzical o banală reclamă la Faringosept cu o girafă pe care o doare-n gît (sînt şi cazuri mai grave – vezi aici), dar dacă a fost unul care să vadă acest insignifiant detaliu muzical, adică eu, mi-e de ajuns.

P.S.: Nu am nimic personal cu brand-ul, ba chiar şi eu am luat Faringosept cînd eram mic şi era chiar foarte bun. Nici bine nu-l terminam de înghiţit şi puteam din nou să cînt la vioară.

Similar Posts:

Oameni după concert
Cadoul meu de sărbători

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *