Fără doar şi poate, blogul ăsta are vreo trei articole mari şi late la care ajunge lumea după căutări. Unul dintre ele este efectiv scris la cea mai mare caterincă posibilă, lucru pe care însă mulţi nu prea l-au dibuit. Azi dimineaţă, o fată (cel mai probabil) a aterizat pe articolul cu pricina după ce a dat search pe yahoo următorul text: eu iubesc ca o proastă ce sunt aş vrea să mor nu mai suport cearta [dovada]. Problema ei nu s-a rezolvat cu nimic, în cazul în care a stat să citească balivernele expuse din străfundul miştoului. Moartea nu e o soluţie pentru nimic, poate doar în cazurile disperate ale celor care suferă de boli cumplite în ultimă fază, atunci cînd nimeni (nici chiar cei apropiaţi) nu-ţi mai poate oferi vreo speranţă. Aici da, moartea curmă suferinţa celui ce se zbate şi, într-o oarecare măsură, a celor din jur.

Cînd iubeşti ca o proastă şi cel de lîngă tine nu-ţi împărtăşeşte pe deplin sentimentele nu prea ai ce să faci. Îl îmbrobodeşti cu orice, îi faci pe plac, renunţi la tot pentru el, ajungi chiar să accepţi umilinţe din partea lui. Toate astea pentru ce, atîta timp cît el continuă cu mîrşăviile lui? Mîndria ta ca proastă ce te consideri unde a dispărut? Nu mai bine încerci să o regăseşti pe deşteapta din tine? Nu mai bine continui să trăieşti? Nu e mai bine să termini cu cearta pe care zici că nu o suporţi? El a renunţat, de ce nu o faci şi tu?