Cu trenul (partea frumoasă)

După cum ţineam să menţionez şi repet ca să vă intre bine în cap, am avut parte de două săptămîni de cel mai mare rahat turcesc posibil. Fiecare zi era o nouă aventură spre un tărîm necunoscut. Prima săptămînă a fost cea mai grea, de luni pînă vineri fiind prins într-un lanţ continuu împărţit între I.M.L., notari, Administraţii Financiare, alţi notari, doctori, farmacii şi alte policlinici. Ca să nu mai pun la socoteală dentistoloaga de la C.M.U. care a făcut şi face minuni în continuare. Şi cum sîmbăta şi duminica era închis peste tot, am hotărît să trag o fugă montană. Aici mi-am făcut damblaua şi, după foarte mult timp, am mers cu trenul. Poate nu ştiaţi, dar sînt îndrăgostit de tren pînă peste cap. Dintotdeauna am fost fascinat de trenuri, mai ales de cînd mergeam la Rebra şi nu numai. Nu mai conta cum arăta (era oribil), eu eram fericit. Am făcut mai bine de o oră de la Sinaia la Braşov, dar a fost suficient cît să-mi descarc nevoia asta feroviară care mă storcea exact cum stoarce locomotiva celebrele roşii pe linia de tren. Imaginile vorbesc de la sine. Astăzi, partea frumoasă din tren. Mîine, alalantă.

Similar Posts:

Cu trenul (partea infectă)
Strada Entuziasmului şi strada Emancipării

Comments 2

  • bah, cum adica “taram necunoscut fiintei mele launtrice”? Si mai radeati de Raducioiu k uitase romana dupa 3 luni…

  • Florinele, mă refeream la chestiile și probleme care apăreau din mers. A se interpreta la figurat… Ăsta chiar e un post serios.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.