Povestea unei poveşti

Aşadar sfîntul pe care îl căutam ieri era Cuviosul Antonie cel Mare. Nu foarte cunoscut pentru unii, dar destul de important pentru alţii. Din cunoştinţele mele, este patronul săracilor şi al văduvelor (ştiu şi eu o rugăciune scrisă întru slava sa şi apare la un moment dat în text o frază în care e specificat lucrul ăsta). Există şi o biserică în Bucureşti cu hramul său. Este chiar cea de la Hanul lui Manuc. În fiecare marţi (ziua sa de rugăciune) se adună foarte multă lume acolo pentru a se ruga şi a lăsa acatiste pentru ca preoţii să le citească. Uneori se stă şi cu orele. Nu am stat niciodată la o astfel de coadă, dar de mers în fiecare marţi o făceam. De ce?

Şi acum o să urmeze o povestioară foarte drăguţă. Cînd săraca Mama era însărcinată cu mine, a aflat că dacă te rogi la Sf. Anton şi mergi la biserică în fiecare marţi timp de 3 (sau 9) săptămîni şi-ţi pui o dorinţă, aceasta se va îndeplini. Şi aşa a făcut. Terifiată probabil de faptul că era gravidă şi purta în pîntece o viaţă (subsemnatul), şi-a dorit o naştere fără dureri. S-a rugat, a fost acolo, a lăsat acatiste şi uşor, uşor a venit şi ziua în care trebuia să zic bună dimineaţa lumii întregi. Nişte complicaţii apărute la naşterea mea au făcut necesară intervenţia chirurgicală şi astfel a trebuit să fiu adus pe lume prin cezariană. Operaţia a reuşit, totul a decurs cum trebuie şi, iată, dorinţa i s-a îndeplinit: a născut fără nicio durere, nu a simţit nimic de la anestezie. Promisiunea ei către Sf. Anton a fost că dacă i se va îndeplini ruga, pe mine va avea să mă cheme (şi) Anton. Şi aşa a fost.

Mergeam cu ea în fiecare marţi la biserica Sf. Anton (foto) de la Piaţa Unirii. Nu stăteam mult, doar aprindeam nişte lumînări, ne rugam şi apoi veneam spre casă cu o scurtă oprire lîngă biserică, unde pe vremuri era un centru Crevedia şi cumpăram tot timpul cîteva ouă de acolo (dovada), pe care ni le spărgeau oamenii neatenţi în 32, asta pînă s-a inventat tramvaiul 7 sau au prelungit traseul lui 232 pînă la Banca Religiilor (erau mai goale).
Şi apoi, din nou acasă toţi trei, fericiţi şi liniştiţi: Mama, Mamaee şi cu mine.