Paidighidam

Şi iată că aşteptările mele nu s-au îndeplinit, urmînd ca săptămîna aceasta să avansez din GGO la 5. Eterna şi fascinanta Simfonie a IV-a de Piotr Ilici Ceaikovski revine. Aseară mi-au revenit în minte clipele de neuitat pe care le-am petrecut la Bucureşti, cînd simfonia mai sus amintită era şlagărul orchestrei facultăţii. Mi-am amintit de intrarea atît de categorică a lui Petru cînd am răscîntat-o la Ateneu sub bagheta lui Mandeal. Apoi de pasajul din partea a IV-a dinainte de final cînd aveam eu corzile la şi mi false şi-mi ieşea din cvintă perfectă exact ceea ce trebuia să cîntăm, anume sextă mică. De “paidighidam”-ul lui Goia nici nu mai vorbesc…

Iată ce frumos era aseară cînd am venit spre casă…

Similar Posts:

Confesiuni orchestrale
Groapa de Gunoi a Orchestrei (GGO)

Comments 3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.