Fix acum o lună aterizam pe tărîmuri mioritice pentru cîteva zile de stres, nicidecum de vacanţă. Super Mamaee nu prea mai e în forma debordantă de aici, astfel fiind nevoie de două zile doctoriceşti. În drumurile fără sfîrşit de la un cabinet la altul, am ajuns într-un final şi la cel al medicului de familie, unde a trebuit să stăm circa o oră şi jumătate pînă să intrăm înăuntru. Şi asta în condiţiile în care am fost prima oară la ora 14, era coadă, intru să dau bineţe (că deh, mă ştie că-s plecat în diaspora), îi spun că sînt cu Super Mamaee în maşină şi-mi zice să revin la ora 17.

Plecăm de acolo, ne mai învîrtim prin zonă cu nişte activităţi cosmetice şi revin împreună cu Super Mamaia mea de 91 de ani la medicul de familie, fix la ora 17. Şi stăm, şi stăm, şi aşteptăm, înaintea noastră încă 4 persoane, dinăuntru nu iese nimeni (întotdeauna a fost aşa; mi-aduc aminte cum săraca Mama mergea şi stătea lună de lună cîteva ore la coadă ca să ia reţeta compensată pentru Super Mamaee, adică o hîrtie de căcat care se completa în 3 minute).
Stăm, şi stăm şi iar mai stăm… Iese cineva (slavă Ţie), intră următorul, mai stăm… În fine, aceeaşi labă, cert e că am intrat la ea la 18:20. A văzut-o pe Mamaee ce rău îi e, i-a luat tensiunea, o mică audiţie a plămînilor (desigur, nu poate face mai mult), i-a mai prescris ceva medicamente, ne-a dat reţeta compensată, a primit florile, banii şi am plecat. Tipic, nu?

Super Mamaee nu mai putea de oboseală. Toată ziulica o purtasem încoace şi-ncolo, şi ziua dinainte la fel. E gîrbovită după aproape un secol de viaţă şi atîtea probleme de sănătate. Îmi zice: “Nicuşor, nu vrei să mă duci pînă la baie?” Îi răspund: “Da, Mamaee, hai uşurel.” Şi merg încet cu ea (că nu mai poate merge singură) la toaleta de la cabinetul medicului de familie!!!
La budă n-am făcut poză, dar am făcut la chiuvetă. Pînă şi lu’ Super Mamaee i-a fost scîrbă.

Urmînd deja tradiţia, aducem în peisajul public două noi verbe romgleze: a lmaoi şi a rofla. Iată şi conjugările mult aşteptate de publicul ţintă. Citeşte mai departe »

ProTV vă învaţă cum s-o sugeţi.
Luaţi aminte! Numai aici.

Scriam aici despre nou-înfiinţatul blog romglez, la care particip şi eu cu ce ştiu. De data asta vreau să combat romgleza încă din faza incipientă, dar nu ştiu dacă o să-mi iasă.
Zilele trecute văzui la prietenul celebru Mihnea un mesaj la statusul mesingeresc în care era inserat cuvîntul lolez. Nu i-am acordat importanţă, ştiindu-l pe respectivul VIP un fan al sintagmei lol în tot ce-l înconjoară.
Aseară însă mi-am zis să-i adresez umilele-mi întrebări via Y!M, astfel recunoscînd făţiş că aşteptările mele erau reale, mioritice, cu probleme carpato-danubiano-pontice: avem de-a face cu un nou romglezism.

Prin urmare, Mihnea a introdus în civilizaţia rumeiniăn din nauădeiz un nou verb:

a lola – a rîde cu poftă (din engl. LOL - laughing out loud).

Timpul prezent: lolez, lolezi, lolează, lolăm, lolaţi, lolează.
Imperfect: lolam, lolai, lola, lolam, lolaţi, lolau.
Perfect simplu: lolai, lolaşi, lolă, lolarăm, lolarăţi, lolară.
Perfect compus: am/ai/a/am/aţi/au lolat. 
Mai mult ca perfect: lolasem, lolaseşi, lolase, lolaserăm, lolaserăţi, lolaseră.
Viitor: voi/vei/va/vom/veţi/vor lola.
Viitor (pentru limba vorbită): o să lolez, lolezi, loleze, lolăm, lolaţi, loleze.
Viitor anticipat voi/vei/va/vom/veţi/vor fi lolat.
Gerunziu: lolînd.
Participiul trecut: lolat.

Tot Mihnea se autointitulează Regele Lolului şi al altor expresii, precum lolozaur sau lols loyce.

Pentru a vă face o părere despre fenomenul romglezei în peisajul neaoş, daţi apăsare pe imaginea de mai jos (altfel spus, daţi click pe bannerul de mai jos).

pîsî: Mihnea, ştii că rulezi şi că eşti cel mai tare.

httpv://www.youtube.com/watch?v=yz13bxwuTN4
via feisbuci

Demult mi-am pus în cap să arăt lumii întregi acest panou întîlnit la cîteva minute de mers per pedes şi care face parte din peisajul influenţelor româneşti în peninsulă.

Dacă vrei să vezi anumite meciuri de fotbal la tine acasă, trebuie să dai cu banu’. Nu e ca în ţărişoară unde cu 10 euro pe lună lumea se aşteaptă să vadă patruj de mii de posturi normale, HBO, şaptişpe Descopery, unşpe MTV-uri şi vreo 20 de pornaş. Aici plăteşti tot ce trebuie plătit. Şi cel mai bun exemplu este derby-ul de aseară dintre Real Madrid şi FC Barcelona care a fost transmis pe un canal cu plată, pentru că, deh, mare meci, mare şi diferenţa înainte de confruntare era doar de 4 puncte între cele două. Aşa că orice abonat Digital + poate să sune înainte la 8989, să vorbească unui roboţel şi se rezolvă totul în doi timpi şi trei mişcări. Costă doişpe euro un meci, dar ăsta a meritat din plin (scor final 2-6). Desigur, aveai posibilitatea să mergi să îl vezi la o terasă sau într-un bar plin de fum ca la balamuc, îmbulzeală ca la micii moca ai lui Marean, zbierăte, urlete, ţipete, chiote ş.a.m.d.
Parcă tot mai bine e acasă cu doi cartofi şi-o ladă de bere.

NOTĂ: De menţionat că alte meciuri normale sînt transmise de posturi normale. 

… e un urs pe logo-ul de la Toblerone? Eu abarnaveam™.

Cine a spus că muzica clasică nu rulează?

via Ana