Am scăpat teafăr corporal şi nevătămat sexual şi de data asta… Mama lor de zboruri de prost gust!! Am avut parte de un băşinos de la Paris încoace care a stat în faţa mea şi m-a asfixiat în mărinimia-i cu asalturi flatulate încrucişate – cînd pe-o nară, cînd pe alta. Să-l ftu în gur!
Staţi prin zonă că am în căpăţînos nişte chestii neaoşe de toată simpatia.
Deocamdată, am venit să muncesc pe bani. După ce mă eliberez de anumite obligaţii nărăvaşe, mă şi apuc de creat.
Hai La Mulţi Ani tutulol!

A, şi una tare din Paris. M-am spălat pe mîini cu cea mai insipidă, incoloră şi inodoră apă de labie din cariera mea. Conductele de alimentare vin direct din strada Sebastian din sectorul 5, unde se află magazinul alimentară La Bia.

Mai aveam un alt titlu acerb în cap – Un revelion sînic. Dar l-am ales pe cel de sus şi, decît să scriu sînul familiei, am ales o variantă personalizată. Revelionic vorbind, cred că uneori e mai bine să te retragi în sînul familiei şi, mai ales, între cei doi sîni ai iubitei. Şi acel uneori va fi azi. 

Prietenii ştiu de ce.

Merci de leapşă: Sufletica.com

Programul stabilit de azi pe azi  în scurta mea venire românească mă face să fiu nevoit să acord premiul Coiul de Aur 2008 online. Un sejur montano-prahovean s-a ivit în peisajul debordant, ceea ce face ca astăzi să nu pot onora decernarea premiilor la ora 20:38 în locaţia pe care trebuia s-o anunţ. Dar cum nu se supără nimeni pe mine, îmi voi argumenta decizia personală pentru premiul cel mare.

Votul publicului a stabilit următoarea ierarhie finală:
1. Sufleţica (57%, 105 voturi);
2. R.R (19%, 36 de voturi);
3. Aurică cel frumos (17%, 31 de voturi);
4. Anutza (5%, 9 voturi);
5. Luizica pisilica (2%, 4 voturi).

Citeşte mai departe »

La ora 20:38 se va anunţa marele cîştigător al ediţiei a doua a premiului Coiul de Aur. Rămîneţi prin zona X.

Adevărat S-a născut !

În zborul de la Paris la Bucureşti ne-au dat să halim. Mă aşteptam la mici şi bere, cozonac, piftii, lebăr, tobă şi caltaboş, slănină afumată cu ceapă şi un păhărel de ţuică. Toate astea pentru că vine Crăciunul. Nici pomeneală… Ne-au otrăvit cu o mîncare aproape comestibilă (cu indulgenţă) care nu a avut niciun Dumnezeu. Pe lîngă faptul că a fost rece, a fost şi proastă. Vă rog să mă credeţi că habar n-am ce-am îngurgitat. Voi reuşiţi să vă daţi seama? Avea un gust oribil, acru, amar, amestecat, exact ca în mesele mele copilăreşti în care îngurgitam pepene cu muştar. Şi cu toate astea, am ras tot din farfurie, deoarece nu m-am îndepărtat de dictonul meu stabilit în trecut care spunea că (citez din mine) “mîncarea din avion, fie că e rea, fie că e bună, fie că ţi-e foame, fie că nu-ţi e, o mănînci de-al dracului” (am încheiat citatul din mine).
Un singur lucru mi-a plăcut la dumnealor: au dat a doua pîine, aşa cum trebuia să facă Iberia aici.

Internet casă acolo (plătit): viteză de download 1,5 mbps, viteză de upload 0,4 mbps, cost 35 euro.
Internet casă Bucureşti (ciordit): viteză de download 7 mega, viteză de upload 17 mega, cost 0 euro.

Duda lui Naicu de astăzi este: De ce ?!

Mi-am propus mai devreme să scriu un post despre ziua lu’ Mamaee de ieri şi de cum i-am făcut eu varii pofte şi surprize. Iar în budă, deschizîndu-l pe Mini Me, îmi apare un mesaj inopinat în spanglish cum că “redes inalambricas available”. Zic “ha!” Dau click, apare una fără parolă. Zic iarăşi “ha!” Dau click şi se conectează. Din nou “ha!” Apoi intră în scenă testul final: accesarea paginilor care se deschid odată cu Chrome-ul. Google merge, Blogocilindrul merge, WP admin-ul merge şi Gmail-ul merge. Zic de 4 ori “ha!”, adică… “ha! ha! ha! ha!” şi plec că am treabă.

Am ajuns la Bucureşti. Încă mai trăiesc. Azi e ziua lu’ Mamaee şi o sărbătorim de dimineaţă pînă-n noapte. Să-mi trăiască!