Internet casă acolo (plătit): viteză de download 1,5 mbps, viteză de upload 0,4 mbps, cost 35 euro.
Internet casă Bucureşti (ciordit): viteză de download 7 mega, viteză de upload 17 mega, cost 0 euro.

Duda lui Naicu de astăzi este: De ce ?!

Mi-am propus mai devreme să scriu un post despre ziua lu’ Mamaee de ieri şi de cum i-am făcut eu varii pofte şi surprize. Iar în budă, deschizîndu-l pe Mini Me, îmi apare un mesaj inopinat în spanglish cum că “redes inalambricas available”. Zic “ha!” Dau click, apare una fără parolă. Zic iarăşi “ha!” Dau click şi se conectează. Din nou “ha!” Apoi intră în scenă testul final: accesarea paginilor care se deschid odată cu Chrome-ul. Google merge, Blogocilindrul merge, WP admin-ul merge şi Gmail-ul merge. Zic de 4 ori “ha!”, adică… “ha! ha! ha! ha!” şi plec că am treabă.

Am ajuns la Bucureşti. Încă mai trăiesc. Azi e ziua lu’ Mamaee şi o sărbătorim de dimineaţă pînă-n noapte. Să-mi trăiască!

Vă doresc tot ce-i mai frumos! La mulți ani!
Ne revedem la anu’! Sau în/din Românica…

Citeşte mai departe »

A mai rămas doar o zi din diaspora pe 2008. Mîine mă întorc pe tărîmul strămoşesc unde voi fi întîmpinat de lumea dornică să mă revadă. Puţin după ora 14, cursa de la Paris va ateriza (sper) pe pista aeroportului otopeniscian. După aceea, Dumnezeu cu mila. De găsit, ştiţi unde mă găsiţi. Şi ca să nu cumva să uitaţi… apăsaţi din nou aici. Eu mă duc să-mi fac băgăjoiul. Iar mîine dimineaţă o să strig în gura mare: “Tu zii aaaipooooooort!!!”

CHATUL FEISBUC
E o porcărie. E enervant. E stresant. Îmi e util cît o reclamă normală de la TV. Sînt prieteni ale căror ID-uri nu le am. Aşa că utilitatea acestui chat feisbucian dispare în cel mult 30 de secunde.
“Hei, ce faci?”
“Sal, mă bucur să te văd. Cum îţi merge?”
“Bine, merci. Pe unde mai eşti?”
“În cutare ţară. Tu?”
“Cutare. Auzi, mă enervează chatul ăsta. Dă-mi ID-ul tău de Mess.”
“Şi pe mine mă enervează. (ID)”
“Hai că te adaug eu.”
“OK, vorbim acolo.”

Avem de a face cu prima televiziune a ţării, cu o emisiune în prime-time, cu telespectatori fideli, dintre care unii şi în domeniu. Avem de a face cu invitaţi în acelaşi domeniu, cu urechi muzicale, cu emoţii, costume, smochinguri şi papioane.
Cu ce nu avem de-a face este respectul cu care TVR îşi tratează invitaţii şi audienţa.
În morţii mă-sii, PIANUL ĂLA CÎND O SĂ ÎL ACORDAŢI ???

Un robot ar trebui să cînte perfect, nu? Dar, stînd şi ascultînd, am sesizat o greşeală. Cei din domeniu îşi vor da seama. Lăsînd la o parte sentimentele sau filosofia acestei melodii erudite (bla!), tot e prost. Asta nici cmdr. Data din Star Trek – The Next Generation nu a putut s-o facă. Roboţelul ăsta se vede că a avut emoţii mari…

Citeşte mai departe »

S-a rezolvat problema cu comentariile (şi am primit şi două voturi cu NU, ce drăguţ… unul ştiu că am fost eu). Acum puteţi pălăvrăgi cît doriţi. Însă de cînd am terminat cu înscrierile pentru Coiul de Aur, cam pauză. Profitorilor! Mulţumiri exprese Ada pentru mesajele forţate pe care te-am pus să mi le scrii.

Motiv: deşi e dezactivată orice moderare a unui comentariu, nu se aprobă.
De aceea sînt hotărît să-l şterg definitiv. Vă cer şi vouă părerea, să nu ziceţi că-s bulă.