Această întrebare a fost pe buzele multora dintre copiii spanioli care azi au dat testul ăsta. Să vă fie ruşine, profesorilor de doi cenţi, că abarnaveţi™ pe ce lume trăiţi şi nici măcar de la cele mai fragede vîrste nu învăţaţi ibericii plozi căci capitala României este Budapest. 

Da, recunosc, am în ridăr Ştirile ProTV. Nu le-a ajuns cu cîte genocide arată la televizor, încît şi-au mai şi făcut sait, ca să vadă tot neamul tastator de qwerty cine pe cine a mai omorîto-strangulato-violat (sintagmă provenită de la “carpato-danubiano-pontic”). Reţeta succesului a fost însă completată de ceva vreme încoace de anumite articole cu tentă pornaş™, în vederea mai mult decît evidentă de trafic.

• Nu ştii cum s-o sugi? Învaţă de aici.
• Te făleşti cu falusu-ţi, dar nu ştii ce să faci cu el? Ia de colea.
• Te consideri prea babetă ca să te freci? Nicidecum.
• O ai mică şi nu ştii cum s-o faci? Bagă mare!
• Vrei să excelezi în pătuţ? Sfaturi practice.
• Cele mai mişto poziţii? Clic.
• Orgasmele lungi şi dese, cheia marilor succesuri? Hîrşt!

Pe lîngă toate aceste informaţii, gogii adaugă şi cîte-o poză reprezentativă la fiecare astfel de articol. Uneori te umflă rîsul (ex. 1: aia cu suptul, ex. 2: aia cu falusul), numai că s-au prins şi ei de şmen şi mai introduc şi pastile adiacente. Ca de exemplu: unu, doi, trei, patru, cinci, şase, şapte, opt, nouă, zece.

Asistăm oare la o transformare a saitului ProTV într-un cvasi Click sau Libertatea?

John Higgins a cîştigat alaltăieri seară al treilea titlu mondial la snooker. La sfîrşit i s-a luat un scurt interviu. Nu ştiu dacă am ginit mai mult de 6,37% din ce a spus. Voi reuşiţi mai mult ca mine?

sursa foto: www.lizmadsen.com

Pe adresa redacţiei sosesc zilnic catralioane de comentarii din toate colţurile lumii. Prieteni, amici, colegi, rude, cunoştinţe sau simpli necunoscuţi îşi dau zilnic cu părerea despre ce întîlnesc în acest unic Blogocilindru.
De data aceasta, am găsit un comentariu care mi-a atras atenţia prin multiplele pleiade conjuncturale care apar într-o simplă frază, figuri de stil ce combină deopotrivă structuri bine definite ale unui sistem lax mînat de aporii trufaşe, dar şi reminiscenţe putrede ale prototipului uman în evoluţia sa de-a lungul primei decade a secolului în care ne aflăm. Bariera cunoaşterii nu a fost niciodată exprimată într-un mod mai subtil de către nimeni de pe acest pămînt. Neîngăduinţa, nepăsarea, istovitele clişee parcă renăscute din celule imbatabile, tumultuosul, vigurosul, exhaustivul, absolut toate secretele civilizaţiei se află sintetizate în ceea ce a grăit acest om aici, prin doar paisprezece cuvinte ce formează esenţa şi cheia existenţei omului în Univers.
Iată şi comentariul.

Cel puţin aşa spune Feisbuc în urma unui sondaj de opinie realizat pe un eşantion reprezentativ format dintr-o persoană, adică eu. De acord da şi nu. Este adevărat că acest concert (recunoaşteţi interpretul?) este cel mai frumos concert de vioară scris vreodată de genialul compozitor amintit, dar asta nu înseamnă că mă reprezintă pe mine. Sau aşa o fi?
 
Vouă ce concert pentru vioară şi orchestră vă place?

Cînd prin natura muncii sînt nevoit să interpretez operă, repetiţiile se desfăşoară la ore inimaginabile. Tocmai de aceea, aseară nu am văzut cum a cîştigat John Higgins titlul mondial la snooker, în seara asta nu o să văd nici Arsenal – Manchester United şi nici mîine Chelsea – Barcelona.
Asta e, dacă nu mi-a plăcut cartea…
credit foto

… încît să cumperi o sticlă de un litru de apă de la robinet plată Evian, ediţie limitată Jean-Paul Gaultier sau Christian Lacroix care costă la hipermarket 4,80 euro?
 

Fix acum o lună aterizam pe tărîmuri mioritice pentru cîteva zile de stres, nicidecum de vacanţă. Super Mamaee nu prea mai e în forma debordantă de aici, astfel fiind nevoie de două zile doctoriceşti. În drumurile fără sfîrşit de la un cabinet la altul, am ajuns într-un final şi la cel al medicului de familie, unde a trebuit să stăm circa o oră şi jumătate pînă să intrăm înăuntru. Şi asta în condiţiile în care am fost prima oară la ora 14, era coadă, intru să dau bineţe (că deh, mă ştie că-s plecat în diaspora), îi spun că sînt cu Super Mamaee în maşină şi-mi zice să revin la ora 17.

Plecăm de acolo, ne mai învîrtim prin zonă cu nişte activităţi cosmetice şi revin împreună cu Super Mamaia mea de 91 de ani la medicul de familie, fix la ora 17. Şi stăm, şi stăm, şi aşteptăm, înaintea noastră încă 4 persoane, dinăuntru nu iese nimeni (întotdeauna a fost aşa; mi-aduc aminte cum săraca Mama mergea şi stătea lună de lună cîteva ore la coadă ca să ia reţeta compensată pentru Super Mamaee, adică o hîrtie de căcat care se completa în 3 minute).
Stăm, şi stăm şi iar mai stăm… Iese cineva (slavă Ţie), intră următorul, mai stăm… În fine, aceeaşi labă, cert e că am intrat la ea la 18:20. A văzut-o pe Mamaee ce rău îi e, i-a luat tensiunea, o mică audiţie a plămînilor (desigur, nu poate face mai mult), i-a mai prescris ceva medicamente, ne-a dat reţeta compensată, a primit florile, banii şi am plecat. Tipic, nu?

Super Mamaee nu mai putea de oboseală. Toată ziulica o purtasem încoace şi-ncolo, şi ziua dinainte la fel. E gîrbovită după aproape un secol de viaţă şi atîtea probleme de sănătate. Îmi zice: “Nicuşor, nu vrei să mă duci pînă la baie?” Îi răspund: “Da, Mamaee, hai uşurel.” Şi merg încet cu ea (că nu mai poate merge singură) la toaleta de la cabinetul medicului de familie!!!
La budă n-am făcut poză, dar am făcut la chiuvetă. Pînă şi lu’ Super Mamaee i-a fost scîrbă.

Urmînd deja tradiţia, aducem în peisajul public două noi verbe romgleze: a lmaoi şi a rofla. Iată şi conjugările mult aşteptate de publicul ţintă. Citeşte mai departe »