AŞA NU! Desigur, am exagerat cu fotografia, dar cam de la asta pornim. Şosetele albe (sau oricare altă culoare decît negru) la pantaloni şi pantofi negri. Şi asta pentru că voi vorbi puţin despre vestimentaţia unui instrumentist atunci cînd se află pe scenă. Conduita vestimentară a oricărui artist care iese în faţa publicului şi interpretează fie ca solist, fie în orchestră, reprezintă un procentaj minuscul, dar important din impresia finală. Nu de puţine ori mi-a fost dat să văd specimene de muzicanţi care, urcînd pe scenă, au uitat bunele maniere fundamentale de stil.

Un simplu spectator care are banii sau norocul să nimerească printre primele rînduri ale unei săli de concerte, invariabil va începe să analizeze fiecare membru al orchestrei din raza sa vizuală. Privirea mai mult sau mult puţin critică a acestuia va ajunge pe fiecare detaliu al celui care se află pe scenă, iar dacă se mai şi nimereşte să fie cîrcotaş/ă de fel, va începe să spună şi vecinilor dimprejur. Desigur, pe tine ca artist sublim în lumea ta hebdomaderică nu te afectează cu nimic, dar impresia lăsată în sală de un detaliu cît de mic nelalocul lui este crîncenă.

Citeşte mai departe »

www.google.ro > imagini > search naicu > sînt pe prima pagină în sfîrşit

Calendaristic, săptămîna viitoare începe una dintre cele mai mizerabile perioade din viaţa unui bărbat, perioada pe care specialiştii o numesc şi Triunghiul Morţii: Valentine’s Day – 1 martie – 8 martie Citeşte mai departe »

Din Business Magazin aflăm că primul magazin C&A va fi deschis în sfîrşit în România peste două luni de zile în incinta Militari Shopping Center, apoi în Sun Plaza şi în ţară în Buzău, Galaţi şi Oradea.
În condiţiile în care nemţii îi zic ŢE UND A şi spaniolii SE I A, credeţi că ai noştri chiar o să-i spună CÎ ŞI A?

Într-o atmosferă de nedescris, avînd publicul aflat în delir la picioarele sale,  gurista soprana de talie mondială Marinela Niţu ne-a oferit o interpretare de excepţie a melodiei Cooon Teeeee Partiiirooooo, altfel spus Taaaim Tuuuuu Sei Guudbaaaai. Amplitudinea ambitusului, acurateţea intonaţională, stăpînirea emoţiilor, profesionalismul dus pînă la extrem (a se vedea “2-10, 2-10, probă”), calitatea impecabilă a vocii de cristal, sunetele acute luate cu o brilianteţe nemaiîntîlnită sau starea de agonie şi extaz indusă în subconştientul ascultătorilor, nu ne-au putut decît să ne bucure şi să ne facă să credem cu adevărat că s-a mai născut o stea a muzicii româneşti. Cuvintele nu mai au nicio valoare acum. În faţa unei asemenea zeiţe nu-mi rămîne decît să-i urez un singur lucru din toată inima mea: mai dă-te-n sărăcia să te bată!

Citeşte mai departe »

Care e diferenţa dintre o vioară şi o violă? Citeşte mai departe »

Sîmbătă, 7 februarie 2004 – Sîmbătă, 7 februarie 2009

Astăzi este 7 februarie, iar memento-ul de pe telefoanele mele mi-a adus aminte că acum 5 ani pe vremea asta am avut una dintre cele mai frumoase zile din viaţa mea. 7 februarie 2004 a avut o însemnătate deosebită atunci cînd a avut loc. A fost prima zi după o perioadă de timp destul de tensionată, recte examene şi alte sesiuni, cînd nu mai aveam ce să fac. Era sîmbătă ca şi azi, era dimineaţă şi eram afară pe terasă cu Mama care fuma o ţigară. Nu ştiu dacă şi eu fumam în perioada aceea pentru ca nu cumva să mă prindă Super Mamaee. Şi i-am împărtăşit Mamei mele faptul că mă simt grozav că “în sfîrşit nu am nimic de făcut. Nu mai trebuie să studiez, să învăţ, toate examenele le-am luat cu zece în sesiune şi astăzi nu am nimic de făcut decît să stau şi mai pe seară să mă pregătesc să merg la bairam la Ana”. Era prima zi relaxantă pe care o simţeam după multe altele de tras. Şi mi-am propus să nu uit acea zi.
Oare cînd voi mai avea şansa să întîlnesc un astfel de 7F? Poate fi oricînd, numai să fie.

Pentru că o leapşă nu vine întotdeauna singură, am mai primit două via Ada. Răsfoind din link în link am aflat şi eu cu stupoare despre lepşele astea interminabile care pot ajunge la cifre fantasmagorice. Lepşele de la Ada s-au oprit la numărul prim 73, nu pot să-l divid, nu pot să-i fac nimic. N-am nicio şansă. Punîndu-mi o întrebare retorică, citez: “Doamne, cu ce ţi-am greşit?”, am încheiat citatul, mă apuc de treabă. Aşadar şi prin urmare…
Citeşte mai departe »

Nu mă mai opresc din jucat. Dă dependenţă. Îmi place să pun praf de puşcă şi să-i dau foc. Dacă nu merge, cere Java download.
via eu, că eu l-am găsit; luaţi de-aci.

Îl chema Dmitri şi era genial. Şi mai scria şi lucrări din-astea haioase. Pe aceasta a aranjat-o pentru orchestră în 40 de minute fără ajutorul pianului. Lucrarea se intitulează Tahiti Trot.