Lucian Bute şi-a păstrat titlul de campion mondial la categoria IBF, într-un meci ce s-a desfăşurat la Bucureşti contra francezului Jean Paul Mendy. Totuşi eu n-am înţeles un lucru: de ce are nevoie Lucian Bute de bodyguarzi?

Cafeaua în Spania e poate cea mai bună cafea din lume. Nu degeaba spune fata aia în celebra melodie “cuando tomes tu café toma tu café en España”. Şi asta pentru că nu costă mult deloc, o găseşti oriunde şi reprezintă un mit pentru poporul iberic. Chiar dacă a existat o perioadă (şi încă mai există) în care anumite baruri nu mai făceau cafea după o anumită oră, concepţia văd că începe să dispară şi să revină cu picioarele pe pămînt (mai rămîne să deschidă toate magazinele duminică, poate şi noaptea ca la real,-, băncile să aibă program cu publicul nu de 5 ore pe zi, ci de 8-12 şi să legalizeze marijuana).

Iar pentru cei care beau cafea ca boii de dimineaţă pînă-n noapte există din 1957 brandul Bou Café. Nu scriu mai mult că şi-aşa scriu ca să scriu. Pa!

Spania. 2011. Televizor. Publicitate. Apare o reclamă cu un băiet într-un campus universitar care ajunge în faţa listelor cu cei care au luat sau picat un oarecare examen (să presupunem totuşi, făcînd un artificiu de calcul, că e examenul vieţii). Imaginea începe să coboare, urmărindu-i privirea cum coboară, căutîndu-şi numele pe listă. În această reclamă apar 8 picaţi (suspenso) şi 2 care au trecut (aprobado). El, pe numele de scenă Jorge (pronunţat “Horhe”), e unul dintre cei care au tocit şi luat, explicîndu-ni-se apoi că noul tarif XS 6 are nu ştiu ce avantaje, rahat, bla.

Dacă luăm ca atare spotul publicitar, putem să considerăm că studenţii spanioli au o rată de promovabilitate de 25%. Nu ştiu şi nu mă interesează care e procentul spaniolilor care iau examene, dar ştiu că învaţă ca sparţii o grămadă de teorie şi per total tot proşti sînt. Aşa să le ajute Dumnezeu, că tare se pricep să-şi facă înşişi publicitate.

1 iulie este data la care începe perioada reducerilor la tot felul de chestii. Pînă la sfîrşitul lui august tot omul poate să colinde-n lung şi-n lat magazinele ca să-şi cumpere ce are chef (dacă are bani). Uneori se găsesc oferte cărora pur şi simplu nu le poţi rezista, cum ar fi, de exemplu, cea din fotografia de mai jos.

Locaţie: magazinul Massimo Dutti (-mpulamea).

Citeşte mai departe »

Plictisiţi sau pur şi simplu fără inspiraţie, mai mulţi locuitori ai planetei postează zilele astea pe diferiţi pereţi virtuali următorul mesaj:

“This year July has 5 Fridays, 5 Saturdays and 5 Sundays. This happens once every 823 years. This is called money bags. So copy this to your status and money will arrive within 4 days. Based on Chinese philosophy of Feng Shui. Those who read and do not copy will be without money. So let’s all try our luck!”

Textul, luat ca atare din “surse de încredere”, este tradus în toate limbile, exact ca Biblia, ca să înţeleagă toată prostimea de pe sociale ce vrea să spună. Vrăjită de magia momentului şi de unicitatea clipei, prostimea e copleşită de situaţie şi reacţionează prin comentarii laudative la adresa acestui lucru impresionant la care sîntem părtaşi cu mic, cu mare şi care parcă nu poate fi detronat nici măcar de schimbarea de mileniu pe care am trăit-o cu toţii acum 10 ani. Numai că deşteptăcimea (scuze, am încercat, dar n-am găsit alt cuvînt) stă şi se gîndeşte în felul următor.

Există 7 zile pe săptămînă. Denumirile lor sînt: luni, marţi, miercuri, joi, vineri, sîmbătă şi duminică. De regulă dacă anul ăsta 1 ianuarie pică luni, la anul o să pice marţi. Deci avem o primă şansă ca peste 7 ani să avem aceeaşi configuraţie. Totuşi să nu uităm de anii bisecţi. Dacă 1 ianuarie pică anul ăsta într-o luni şi e an bisect, la anul o să pice într-o miercuri. Deci dublăm şi ajungem la un maxim de 14 ani în care anul să se repete identic.

Ştiţi cînd s-a întîmplat ultima oară ca iulie să aibă 5 weekend-uri? Fix acum 823 de ani, în 2005. Ştiţi cînd se va întîmpla următoarea dată? Fix peste încă 823 de ani, adică în 2016. Cît despre money bags, mai bine let’s all try our luck mîine la Euromilioane unde premiul cel mare e de 152.000.000 de euro. Modest.

Citeşte mai departe »

Paellera este o tigaie care se foloseşte la fabricarea unei mîncări tradiţionale spaniole – paella. Despre cum se face paella am detaliat aici. De curînd am fost într-un magazin unde am văzut cea mai mare paelleră din cariera mea de om. Cu un diametru de 115 cm şi o capacitate de a satisface pofta a circa 120 de persoane, ea costă doar 191,40 euro la care adăugăm o TVA de 18%, rezultînd un preţ final de numai 225,85 euro. Poftă bună.

Acestea sînt nişte însemnări personale şi nu vor fi luate în seamă.

De ieri după-amiază.

Citeşte mai departe »

Măsura a fost anunţată azi de vicepreşedintele guvernului spaniol Alfredo Pérez Rubalcaba. Limitarea la 110 km/h a fost luată acum 4 luni pentru a se reduce costurile la energie şi pentru ca lumea să economisească bani. Conform statisticilor, reducerea cu 10 km/h a vitezei maxime acceptate pe autostradă a însemnat scăderea cu aproximativ 100 de milioane de euro pe lună a cheltuielilor Spaniei.

Făcînd un calcul rapid (presupunînd că şi un nou-născut conduce), 100 de milioane împărţite la 46 de milioane de locuitori egal 2 euro şi ceva pe lună. Adică două cafele pe lună. Superb. Vorba lui Gheorghe: “la revedere, drum bun!”

Îmi place de spanioli că de cele mai multe ori spun lucrurilor pe nume. Chiar şi pe stradă, în plină societate, pe un oarecare bloc de locuinţe din zona centrală, unde tronează un anunţ, care în România ar întrece clar orice limită a bunului simţ, şi unde s-ar apela în mod cert la clasicul şi, în acelaşi timp, pudicul păstraţi curăţenia. În cazul de faţă, spusă mai pe şleau, rugîndu-vă să-mi scuzaţi limbajul, dar chiar aşa se traduce, faza de mai jos înseamnă adună căcatul cîinelui tău. S-a înţeles?

Dacă stai să te uiţi la un calup de publicitate spaniolească, îţi va fi dat să vezi dintr-odată cu totul altceva – o reclamă care iese din orice tipare şi care le întrece pe toate. De cîte ori o văd, nu ştiu de ce mă duce mintea la “Insula” cu Ewan McGregor şi Scarlett Johansson. Dacă mai ţineţi minte, în filmul ăla apăreau tot felul de reclame de genul ăsta pe pereţi din ecrane, cu chestii futuriste, SF-uri, tehnologii nemaiîntîlnite, lucruri induse în mintea oamenilor (clonelor, de fapt) ş.a.m.d. Ei bine, băieţii de la Revívelo fac cam acelaşi lucru.

Dar hai să vedem mai întîi spotul publicitar şi vorbim după.

Citeşte mai departe »