O simplă cunoştinţă
Să zicem că alegi calea diasporei din diverse motive. Definitiv. Mai revii în vacanţe pe-acasă să-ţi vezi rudele care ţi-au mai rămas, prietenii. Înstrăinarea ta faţă de ei şi a lor faţă de tine e deja înfăptuită. Nimeni nu-ţi mai e cu adevărat rudă sau prieten. Judecînd la rece, nici n-ai avea cum. Ce pretenţii ai? Acum fiţele ţi s-au urcat la cap, ai uitat de unde ai plecat, nu-ţi mai aduci aminte cînd mîncai pîine cu american cola. Dar să mai zicem că tu ţii minte toate astea şi revii de fiecare dată cu plăcere, dor de casă şi poftă să-ţi vezi ai tăi prieteni. Te mai consideri unul de-al lor? Greşit, pentru ei nu eşti decît o simplă cunoştinţă. E foarte firesc, avînd în vedere că ochii care nu se văd sînt invizibili se uită şi mai ales că nu poţi păstra o prietenie intensă (cum poate ai avut odinioară) prin intermediul unui telefon, sms, chat sau webcam.
Atunci la ce mai contează bucuria ta cînd te întorci acasă? Păstreaz-o pentru tine.



