Duc lipsă cruntă de legume şi fructe gustoase. Nu ştiu ce tot zicea la un moment dat un mare arhiblogger român că, citez: “prefer oricând o căpşună spaniolă, mare şi frumoasă şi de multe ori chiar gustoasă, decât mizeriile cu care ies pe interval ţeparii de la noi”, am încheiat citatul. Eu cînd muşc dintr-o căpşună de-aici se aude de zici că-i măr. Sînt crude, tari, naşpa, n-au pic de gust, chit că pui zahăr pe ele. Aş da orice pentru o căpşună românească urîtă, bătută, vai mama ei, dar bună de ţi se topeşte în gură.

Invenţiile lor (sau ale altora) nestemate şi adulate pe întregul mapamond sînt pepenii şi strugurii fără sîmburi. Apreciez pozitiv acest scremet mintal în folosul umanităţii. Actul de a muşca nestingherit dintr-o felie de lubeniţă fără să fii nevoit să scuipi în stînga şi-n dreapta sîmburi sau să-i cureţi în prealabil, reprezintă o plăcere deosebită. Strugurii fără sîmburi sînt delicioşi, dar parcă tot ăia de Ceasla sînt mai parfumaţi, respectiv pepenii de Dăbuleni.

Citeşte mai departe »

La sfîrşitul finalei Cupei Mondiale, Iker Casillas, căpitanul selecţionatei spaniole, a fost intervievat de însăşi Sara Carbonero, reporter la canalul Telecinco şi totodată iubita lui.
Ce-a ieşit, vedeţi mai jos.

Citeşte mai departe »

Clic.

Am în lista de prieteni un olandezo-spaniol în vîrstă de 62 de ani (să-l denumim Cutarejken) care a descoperit acum, la vîrsta pensionării anticipate pe caz de boală, bucuria calculatorului şi magia socializării online. Stă atît de mult pe Facebook, încît mă întrece chiar şi pe mine. Să zicem că acest om postează un link de pe Youtube (unul dintre cele aproximativ 200.000/zi). Următorul pas pe care-l face este să-şi dea like sie însuşi. Aceeaşi metodă se aplică şi în cazul mesajelor de stare, adică: “BUENOS DIAS!” Cutarejken likes this. “ME VOY A DORMIR” Cutarejken likes this. “LA VITA E BELLA” Cutarejken likes this. “OLEEEEE!!!” Cutarejken likes this. Sînt foarte curios ce mesaje va pune duminică la finală. Totuşi, de apreciat faptul că încă n-a descoperit jocurile gen FarmVille & co. Nici nu vreau să mă gîndesc la ziua aceea…

Ah, şi că tot veni vorba. Primesc tot felul de invitaţii să mă alătur unor cauze/grupuri cărora le dau ignore. Oamenii cărora le dau ignore nu văd că eu le dau ignore, nu-i aşa?

Am avut ghinionul să am programat un cules căpşunic între orele 21:00 şi 01:00. Exact cît să nu văd meciul. Cu această ocazie, am inaugurat scîrţîitul baroc cu casca pitită în ureche. Golul lui Carles Puyol a reprezentat cea mai silenţioasă manifestare de bucurie din cariera-mi agricolă internaţională. Faza cu ascultatul la radio în timp ce mă speteam muncind rămîne între noi şi tot internetul, ok?

BONUS: DOUĂ FILMULEŢE.
Citeşte mai departe »

Nu prea sînt eu cel mai mare fan al filmelor seriale. Îmi place să văd un film care începe şi se termină azi. Şi totuşi, de-a lungul timpului am avut nişte mici scăpări foarte ciudate.

Citeşte mai departe »