Ingineria germană. Pentru că nemţii sînt întotdeauna cu două ţîţe înaintea tuturor. SFW
Citeşte mai departe »

Cică ieri a fost Ziua Tatălui prin zonă, moment cu care am văzut cele mai ursăreşti imagini gay de cînd am ajuns pe aceste meleaguri sterpe. Ca şi fomeile, bărbaţii se întîlneau, dădeau mîna şi, pe lîngă îmbrăţişările cotidiene, îşi aplicau diferite pupături, întocmai ca Copilu’ Minunat şi Valentin Vijeliosu’ cînd se întîlnesc întîmplător la NBC (nunţi, botezuri, cumetrii). Ghiciţi unde e următoarea sărbătoare men only?

httpv://www.youtube.com/watch?v=MdjzYjIX9LI&feature=related

Să presupunem că azi (joi) cîştigaţi un premiu constînd într-o excursie de un weekend într-o capitală europeană şi mîine (vineri) trebuie deja s-o întindeţi. Unde vă duceţi şi de ce ?

De la tuităr:

Some users will be missing updates from their timeline due to a database issue we’re actively working to resolve. This won’t affect everyone and the updates are not permanently lost. Thanks for being patient as we work this out.

Update (4:40p): We’re making progress on the missing tweets problem. As of right now, updates should be flowing through normally. However, there will be some gaps from earlier in the day which we intend to backfill later. It’s possible we may experience another problem like (where not all updates appear in the timeline for some users). But we’re doing everything we can to address the situation.

Da’ ce treabă au tuitărele pierdute cu săraca poza mea? Am vrut să-mi etalez mai vechi valenţe metempsihotice şi zici că am poză de Cipru. Probleme mari de tot (hahaha).

pîsî: pregătesc mare leapşă fotografică în care sînt musai obligat să fac 33 de poze în casă. Cineva interesat încă de pe-acum?

S-a întîmplat ieri… şi nu se va mai întîmpla.

Citeam aseară despre fufele astea inepuizabile care se trag în poză şi se trimit la ziar. Le şi văd pe alea mai amărîte, care îşi iau cea mai bună lenjerie intimă pe ele (cumpărată de la oraş, bineînţeles), o îmbracă, roagă rudă, gog sau goagă să le imortalizeze cu telefonul celular din dotare (de regulă unul cu o cameră mai bună ca VGA-ul lor), merg la net cafe şi se trimit (alea mai culte), sau ălilante care scriu o scrisoare în care pasiunile lor sînt automat cititul, muzica şi călătoriile, îl sigilează cu scuipat, lipesc timbru în acelaşi mod şi fac plicul poştă. Ăştia de la gazeturi atît aşteaptă, ca să mai rîdă lumea de ele. Dar nu ele sînt cele care mă enervează, că uneori se mai nimeresc şi fete simpăticuţe, cu funduleţe obraznice, (decolteuri) părţi ale corpului care apar descoperite din răscroiala de la gît a unei haine femeieşti îndrăzneţe, craci, buci sau atitudini provocatoare, ci faza asta cu cochetatul. “A cochetat cu modelingul” o ştim, e fumată, dar acum se cochetează şi cu sportul.

COCHETÁ, cochetez, vb. I. Intranz. A căuta să placă, să atragă atenţia, interesul, simpatia unei persoane (de sex opus) printr-un mod de comportare atrăgător; a schimba cu cineva vorbe curtenitoare. – Din fr. coqueter.

COCHETÁ vb. v. flirta. 

FLIRT, flirturi, s.n. Conversaţie uşoară, cu aluzii de dragoste, între un bărbat şi o femeie. ♦ Legătură de dragoste lipsită de profunzime, nestatornică; aventură sentimentală. ♦ Persoană cu care cineva întreţine o astfel de legătură. – Din fr. flirt.       by DEX

Acum, pusy din imagine a fost surprinsă de reporterii Blogocilindrului™ în dialog cu domnul Sport:

Pusy: Mmmbună, Sportule. Ţe faţi?
Sportul: Bună, pusy. Bine fac. Tu?
Pusy: Mpăi, uite, ţtii, mă gîndiaaam, aţa… nu ţtiu cum să ţpun… Îmi plaţe de tine…
Sportul: Hm… Cum aşa, frumoaso?
Pusy: Mpăi, nu mai faţe pe prottuţul… Înţeledzi ţi tu… Vreau ţă cochetez cu tine, nebunule…
Sportul: Uh, beibe. Eşti kinky, naughty şi îmi vine să te spank. Dar cum vine aia să cochetezi cu mine?
Pusy: Haide, tu, silly, n-ai audzit? Aţa se ziţe mai nou. E trendi, fensi, glamuuur.
Sportule: Auzi, tu vrei să spui că vrei să mă faci pe mine?
Pusy: Huh?
Sportul: Să faci sport, făi!

Dear penis, I don’t think I like you anymore…

Citeşte mai departe »

Am fost tras la răspundere cum că aş scrie nimic. Da, nu mai scriu că n-am timp şi starea necesară dezvoltării unor subiecte, de altfel, plictisitoare. Să încep să povestesc istorii mai mult sau mai puţin amuzante, nu o fac. Să mă apuc să-mi deschid sufletul şi să-mi vărs toate ofurile şi onurile aici, neh. Să mai scriu despre minunatul loc de muncă şi ce atmosferă deosebită e acolo, nici pomeneală. De colegi, nici atît. Despre cum m-am trezit dimineaţă şi m-am pus pe veceu cu ăla micu’, poate. Despre lucruri de căcat, aveţi exemplul mai jos. Despre filosofii, dogme, polemici şi alte subiecte elevate, nu e timp. Despre cît mai are România să ajungă ca afară, e deja pueril, oricine o ştie.
Ce-mi mai rămîne de făcut? Să închid blogul? Nu încă. Mai am un pic şi gata. Scriu numai prostii, aberaţii, pun căcat pe aici? Uneori e bine să mai citeşti şi printre rînduri, în special între două băşini, un hăndel scos pe fund sau nişte ţîţe frămîntate.

M-am oprit în mijlocul benzii de urgenţă de pe autostradă ca să surpind…

Apoi asta…

După aia, am fugit de la locul crimei.