Harmont & Blaine este o firmă italiană de haine şi accesorii, fondată în 1995, destul de scumpă şi pe care am descoperit-o la 13 ani de la lansarea pe piaţă. Logo-ul este un cîine şoricar enervant, care, aplicat pe aceleaşi materiale întîlnite într-un bazar oarecare, te face să te cauţi adîncuţ în portofel. Nu este o firmă de lux, dar nici nu-ţi permiţi prea uşor să iei ceva de la ei. Vara trecută am riscat şi mi-am cumpărat un tricou de la ei. Ei bine, acum mi s-a pus pata pe un pulover care nu costă foarte mult, dar nici foarte puţin. Interesant însă e faptul că e un pulover ca oricare altul, dar faptul că are ditamai şoricarul pe piept şi că scrie mare şi ca la ţară numele firmei pe spate, îl fac de neatins. Pe mine vine un pic diferit faţă de gagiul de pe site-ul oficial al brand-ului.

Citeşte mai departe »

Astăzi se împlineşte fix o lună de la 1 septembrie. Privind în urmă la luna ce tocmai s-a încheiat, pot aprecia consternat că m-am plictisit teribil, avînd în vedere cele nu mai puţin de 38 de posturi înregistrate şi redactate în absolut fiecare zi a lui Răpciune. Lipsa de activităţi extraşcolare m-a transformat într-un obsedat de leptoc. În atari condiţii, ieşitul e prea puţin prezent, dar şi cînd e, se lasă cu poze.

Citeşte mai departe »

Pentru că e sfîrşit de lună, vă las în compania unor tîmpiţi pe care ori de cîte ori îi revăd, rîd cu lacrimi.

Mozart Bond -- Igudesman & Joo

Citeşte mai departe »

După ce acum cîteva săptămîni anunțam pragul falimentului, iată că mi-a trecut criza. Problema consta în netrebnicia celor de la Air France care mi-au luat de două ori cîte 1100 € pentru niște amărîte bilete de avion. Ei, bine, banii luați a doua oară au revenit în contu-mi, readucîndu-mă în topul multimiarilor excentrici și lipsiți de prejudecăți pierduți în diaspora. Sînt două motouri celebre care-mi călăuzesc pașii în viață, destinul, țelurile, gînduri spuse de doi mari tineri artiști aflați încă în viață, cărora le voi dezvălui doar inițialele numelui, din întemeiate motive de securitate. Citeşte mai departe »

Ţin să menţionez din start că nu am o plăcere semnificativă să vizitez din nou România la mai puţin de o lună şi jumătate. O fac din motive personale şi nu dintr-o plăcere acută. Problemele pe care le mai am de rezolvat în ţarişoară mă fac să vin. Voi pleca de azi în două săptămîni dis-de-dimineaţă şi voi face un scurt popas de o oră în capitală, de unde mă voi îndrepta apoi spre minunata patrie.
Mă întreb oare, ceva ce aparţine orașului Otopeni se poate numi, în afara de otopenean, şi otopeniscian?

Citeşte mai departe »

Profesorul i-a dat temă elevului: ”Îţi dau 10, dacă îmi aduci femei” Noua conducere a şcolii nu-şi aminteşte numele dascălului. La “Dinu Lipatti” s-au raportat mai multe incidente, într-un singur an.

Citeşte mai departe »

Am întîlnit răspunsul la toate întrebările pe care şi le-a pus omenirea din cele mai vechi timpuri şi pînă în zilele noastre. Totul scris cu un marker pe o pubelă.

Cred în ceva ce nu se vede

În periplurile mele pe care le întreprind rar, am ajuns alaltăseară într-un sătuc îndepărtat. În drum spre acel locşor, am trecut pe lîngă un munte pe care o să vi-l arăt mai jos şi a cărui legendă o să v-o povestesc.

Citeşte mai departe »

Sînt obsedat de corectitudine. Chiar dacă ştiu că inerent mai apar greşeli şi pe la mine prin context, totuşi nu sînt strigătoare la cer. Pînă mai deunăzi aveam o problemă de punctuaţie pe care sper că am rezolvat-o de la sine. Era vorba de locul unde se pune punct la sfîrşitul propoziţiei cînd sînt ghilimele prin zonă. Înainte sau după?

De exemplu, cum este corect?
1. Dinu Lipatti a zis “Muzica e un lucru grav”. sau
2. Dinu Lipatti a zis “Muzica e un lucru grav.”

Al doilea calup este:
3. Mi-am cumpărat un accesoriu “must-have”. sau
4. Mi-am cumpărat un accesoriu “must-have.”

Estetic vorbind, sînt convins că varianta 3 este corectă, excluzînd-o pe a patra. Însă la primele două am încă un dubiu, deşi nu ştiu de ce înclin să cred că tot varianta cu punctul înăuntrul ghilimelelor e validă… Poate mă ajutaţi voi, cititorii mei fideli, cetăţenii cinstiţi, plătitorii de taxe şi impozite, contribuabilii români. De menţionat faptul că o a cincea variantă din start valabilă este “Muzica e un lucru grav.” (Dinu Lipatti)

De ce scriu cu î din i? Citeşte mai departe »

Întrebare: Cum s-o fi simţit Gulliver în Ţara Piticilor?
Răspuns: Ca mine alaltăseară.

Citeşte mai departe »