De ce se spune “cu ochiul liber” cînd, de fapt, mai toţi avem doi ochi ?

Aducîndu-mi aminte de vremile din liceu cînd eram sărac şi n-aveam destui bani să-mi satisfac poftele de care alţii se bucurau nestingherit, aseară am ales să cinez acasă, cum o fac de obicei. Terminînd munca depusă în folosul comunităţii de oameni avizi după cultură ce umplu sala de concerte, m-am oprit la minunatul Carrefour din sat, spre a-mi achiziţiona, printre altele, un produs de panificaţie feliat. Acasă, în încăperea intitulată sugestiv bucătărie, m-am aşezat cu bucile pe un scaun şi am început să ung pe pîine ingredientele ce alcătuiesc celebra şi delicioasa specialitate culinară numită cherchez (se citeşte ca în româneşte, nu şerşé, ca în franceză). Acestea sînt două mari şi late: brînză topită şi pate de ficat.
Şi am mîncat o felie, apoi încă una şi zic “ho, ajunge!” Cee??? Încă una, că era prea bună. De data asta, gata. Extazul a fost mistic, papilele-mi gustative trăiau la intensitate nemaiîntîlnită orgasmul amestecăturii, ochii îmi rîdeau, faţa îmi ardea de emoţie, păsările cîntau, fluturii zburau etcetera. Trăiam momente pe care le-am simţit fix ultima oară cînd am mîncat cherchez (logic). Era galactică treaba!
Nu ştiu de unde provine acest cuvînt, poate chiar de la franţuzescul cherchez, dar ştiu foarte bine că l-am auzit la Andrei în timpurile liceene, cînd eram la munte, n-aveam bani şi singurul lucru pe care ni-l puteam permite să-l cumpărăm era brînza topită şi pateul, ambele la tub, că erau mai ieftine, dar şi mai gustoase. Şi pe lîngă toate astea, un gît de Cola nu strică niciodată, pentru că merge la ţanc cu această combinaţie feerică. Sărut-mîna pentru masă! Să-mi fie de bine!

Voi ce aţi mîncat aseară?

Momentul tragediei a fost surprins de camerele de supraveghere aflate într-o intersecţie din oraşul Rostov pe Don, din Rusia. LINK

Orchestra Filarmonică Muntenia, cunoscută ca Tîrgoviena (titulatură aflată din sursă sigură) sau, mai simplu, Orchestra de la Tîrgovişte, se află sub bagheta dirijorului Misha Katz, interpretînd un fragment din Dansurile Polovţiene de Alexandr Borodin. Vă sună cunoscut din cauza asta.

De ce am postat acest clip?
Citeşte mai departe »

Pentru că toate curele de slăbit încep lunea, şi astăzi susţin acest dicton.

Sîmbătă, la 20:30, cine vrea şi are chef poate să stingă lumina, cu toate dependinţele ei: încărcătoare de telefon lăsate aiurea în priză, beculeţe de stand by roşii, verzi, albastre etc. de la tv, dvd, satelit ş.a.m.d. Asta am să fac şi eu, cu excepţia frigiderului (că deh, nu vreau să mi se dezgheţe cîrnaţii de Pleşcoitesticul). De ce? Pentru că n-o să fiu acasă la ora aia şi nu-s cretin să las luminile pornite. În afară că merg cu maşina şi la colţ, totuşi arunc plasticu’ la plastic, hîrtia la hîrtie, sticla la sticlă şi mizeria la mizerii. Nu ard lumina aiurea, televizorul abia îl deschid, duşul nu ţine mai mult de 5 minute şi fumez între una şi trei ţigări pe zi, deci nici gazul la brichetă nu e uzitat mare lucru.
pîsî: Mi-am luat tricou verde.

Bisericile de aici nu au niciun fel de legătură cu bisericile româneşti. Sînt comerciale, reci şi parcă fără frică de Dumnezeu. Lumea intră în ele, le vizitează, face poze şi, cum sînt un popor fără inhibiţii, chiar şi înjură înăuntru. Da, pentru că la ei e ceva normal să zică “pizdă” sau “futu-i” în incinta unui lăcaş de cult. Cît despre vestimentaţia păsărelelor care intră să se benoclească, nici nu mai vorbesc. Sînt şi la noi destule specimene cu aţa din fund vizibilă cînd se apleacă să ia de pe jos ceva ce le-a scăpat.

Zilele trecute a trebuit să merg la una dintre slujbele (poate singura) dinaintea înmormîntării unui om. Lumea nu a venit îmbrăcată în negru, nici măcar rudele. Iar eu îmi făceam griji pentru haina mea cea maro…
Totul era pe cale să înceapă. Citeşte mai departe »

Balada unui om nervos
de Naicu

Cînd sînt în pofte sau nevoi
Şi n-am cum să m-apuc de coi,
Îmi fac curaj să ies din casă
Spre-a lua ceva de pus pe masă.
Citeşte mai departe »

Foarte rar umblu pe feisbuc la capitolul join causes, invitations şi alţi hîndei. Dovadă cu faza asta de care deja se ştie, dar eu, cum sînt tîrziu, abia acum am reacţionat, vrînd să văd despre ce e vorba.

Because Romania’s image is deteriorating day after day and because we really believe that each and one of us loving this country can do something to improve its image.

Sîntem de neoprit. Ieri, alaltăieri doi români au încercat să fure din Mercadona haleală de 835 euro!!!

În premieră în blogosferă, eveniment istoric, bombastic: Blegoo face o leapşă! Aceeaşi. =))
De la Roxana Radu, citire.

Citeşte mai departe »