Orchestra Filarmonică Muntenia, cunoscută ca Tîrgoviena (titulatură aflată din sursă sigură) sau, mai simplu, Orchestra de la Tîrgovişte, se află sub bagheta dirijorului Misha Katz, interpretînd un fragment din Dansurile Polovţiene de Alexandr Borodin. Vă sună cunoscut din cauza asta.

De ce am postat acest clip?
Citeşte mai departe »

Pentru că toate curele de slăbit încep lunea, şi astăzi susţin acest dicton.

Sîmbătă, la 20:30, cine vrea şi are chef poate să stingă lumina, cu toate dependinţele ei: încărcătoare de telefon lăsate aiurea în priză, beculeţe de stand by roşii, verzi, albastre etc. de la tv, dvd, satelit ş.a.m.d. Asta am să fac şi eu, cu excepţia frigiderului (că deh, nu vreau să mi se dezgheţe cîrnaţii de Pleşcoitesticul). De ce? Pentru că n-o să fiu acasă la ora aia şi nu-s cretin să las luminile pornite. În afară că merg cu maşina şi la colţ, totuşi arunc plasticu’ la plastic, hîrtia la hîrtie, sticla la sticlă şi mizeria la mizerii. Nu ard lumina aiurea, televizorul abia îl deschid, duşul nu ţine mai mult de 5 minute şi fumez între una şi trei ţigări pe zi, deci nici gazul la brichetă nu e uzitat mare lucru.
pîsî: Mi-am luat tricou verde.

Bisericile de aici nu au niciun fel de legătură cu bisericile româneşti. Sînt comerciale, reci şi parcă fără frică de Dumnezeu. Lumea intră în ele, le vizitează, face poze şi, cum sînt un popor fără inhibiţii, chiar şi înjură înăuntru. Da, pentru că la ei e ceva normal să zică “pizdă” sau “futu-i” în incinta unui lăcaş de cult. Cît despre vestimentaţia păsărelelor care intră să se benoclească, nici nu mai vorbesc. Sînt şi la noi destule specimene cu aţa din fund vizibilă cînd se apleacă să ia de pe jos ceva ce le-a scăpat.

Zilele trecute a trebuit să merg la una dintre slujbele (poate singura) dinaintea înmormîntării unui om. Lumea nu a venit îmbrăcată în negru, nici măcar rudele. Iar eu îmi făceam griji pentru haina mea cea maro…
Totul era pe cale să înceapă. Citeşte mai departe »

Balada unui om nervos
de Naicu

Cînd sînt în pofte sau nevoi
Şi n-am cum să m-apuc de coi,
Îmi fac curaj să ies din casă
Spre-a lua ceva de pus pe masă.
Citeşte mai departe »

Foarte rar umblu pe feisbuc la capitolul join causes, invitations şi alţi hîndei. Dovadă cu faza asta de care deja se ştie, dar eu, cum sînt tîrziu, abia acum am reacţionat, vrînd să văd despre ce e vorba.

Because Romania’s image is deteriorating day after day and because we really believe that each and one of us loving this country can do something to improve its image.

Sîntem de neoprit. Ieri, alaltăieri doi români au încercat să fure din Mercadona haleală de 835 euro!!!

În premieră în blogosferă, eveniment istoric, bombastic: Blegoo face o leapşă! Aceeaşi.
De la Roxana Radu, citire.

Citeşte mai departe »

Dacă fomeile care îşi ţuguie buzele în poze sînt considerate piţipoance, băieţii care-şi ţuguie buzele în poze sînt consideraţi cocalari?

A vrut Dumnezeu să stau s-o frec? Îi mulţumesc din suflet, dar cînd frecangeala devine acută, se adună mizerie şi trebuie curăţată. De aceea s-au inventat aspiratoare, mopuri, căldări cu apă, cîrpe, pufuri de praf, Pronto şi alte artificii de calcul, care la un loc îţi fac casa mai curată, mai proaspătă şi mai strălucitoare. Dar cînd toate aceste bazaconii stau în capul unei singure persoane (adică dumneaeu), lucrurile se complică.
Urăsc să fac pe gospodinu’, să iau mătura să curăţ balconul plin de praf galben, roşu, verde, gri (depinde de vreme), să umplu găleata cu apă şi să dau cu mopu’ ăla naşparliu pe el, apoi să scot aspiratorul dintr-un dulap, să-l car din cameră în cameră să adun vălătucii depuşi de la mica vînzoleală care are loc în casă, să-l duc în băi să iau anumite podoabe capilare (da, îmbătrînesc…), apoi pe hol, bucătărie. Pentru ca după să vină supliciul sufrageriei şi al covorului non-persan, apoi praf, praf, praf, puncte, linii, rotunduri, tot felul de jeguri. Şi ca episodul să fie cumplit, introducem în scenă noua marmură de curăţat. Mai murdară, mai pătată, mai zgronţuroasă. Şi ia de freacă şi spală (cu mopu’ ăla bengos).
Coşmarul continuă cu aranjatul ţoalelor, care timp de o săptămînă nu au revenit în şifonier (aşa cum ar fi politicos), ci au continuat să dăinuiască aruncate vraişte într-unul din dormitoare, îmboţite, unele chiar şi pe jos, aşteptînd cuminţi drumul reînvierii spre maşina de spălat.

În atari condiţii, soluţia simplă ar fi contractarea unei fomei avînd ca scop îndeplinirea atribuţiilor expuse mai sus, iar soluţia extremă ar fi căsătoria. Dar cum e criză din ambele puncte de vedere, mă simt nevoit să continuu pînă la bingo.

În sfîrşit o altfel de leapşă, venită via Bogdan.
Dimineaţa, în primele 33 de minute din momentul în care mă trezesc, văd următoarele 33 de logouri:

Nu mă încumet să dau leapşa mai departe, dat fiind faptul că mi-a luat o săptămînă să găsesc soluţia publicării ei. Totuşi, măcar unul dacă o preia, e de ajuns. Aşa că, cei de la blogroll, plictisiţi şi cu chef de logo shooting, action!

pîsî: al 33-lea logo e aici.