SFW. Citeşte mai departe »

Pentru că nu se potriveşte niciodată, le are scrise pe toate şi le alege la întîmplare.

Un concert pe care îmi pare rău că-l ratez. Amintirile din liceu sînt de neuitat. De piesă, nu mai zic…

httpv://www.youtube.com/watch?v=cCT6cia6VeI

La tribunal un el şi o ea se ceartă pentru custodia copilului.
- Eu l-am adus pe lume cu durere, am făcut cezariană, mie mi se cuvine custodia, spune ea.
Judecătorul către soţ:
- Argumentul dumneavoastră care este?
Omul reflectează un moment, apoi zice calm:
- Domnule judecător, dacă dumneavoastră băgaţi o monedă într-un automat de răcoritoare şi iese o sticlă de Cola, a cui e sticla? A maşinii care tot face zgomot sau a dumneavoastră?

Pentru că s-a cerut de către public şi ideea mi s-a părut genială (merci Zeddy), organizez un nou concurs care are ca premiu o invitaţie şi consumaţia plătită* la prima ediţie a mult aşteptatului CilindroFest, ce va avea loc la începutul lunii aprilie la Bucureşti. Voi reveni cu detalii.

Cît despre concurs, trebuie să construiţi (în cadrul comentariilor la acest articol), cea mai haioasă propoziţie, exact ca şi cum ar reieşi din jocul Nenea Nae face baie în copaie. De exemplu: Handicapata Naicu scarpină coi peste brontozaur. Asta n-are haz, aşa că vă invit pe voi. Cîştigă acela/aceea care-mi produce ăl mai mare hohot de rîs. Dacă mai are şi un punct de originalitate aparte, cu atît mai bine.
Puteţi să comentaţi cît vreţi de acum şi pînă pe 1 aprilie.
Succeşi!

LATER EDIT: Concursul se desfăşoară începînd de astăzi, 25 martie şi se încheie miercuri, 1 aprilie. Puteţi participa cu oricîte variante de răspuns doriţi. Poate lua parte absolut oricine. Premiul constă într-o invitaţie expresă la prima ediţie a CilindroFestului ce va fi organizat la Bucureşti într-una din serile perioadei 6-10 aprilie. Datele tehnice vor fi comunicate în timp util cîştigătorului, cît şi celor ce doresc să-şi anunţe prezenţa la această manifestare. Pentru aceasta, este necesară trimiterea unui e-mail la office[ăt]naicu[punct]ro sau apelarea numărului de telefon binecunoscut**.

* – în limita bunului simţ;
** – de către unii.

Doar nota fa repetată de 4 ori, ce anunţă cîte un mesaj rătăcit, îmi mai uzitează difuzoarele mobilului de România. Mi-am dat zilele trecute un apel, pentru că eram disperat că nu-l găsesc. Şi începe să sune într-unul din dormitoare, liniştindu-mă. Mi-am dat seama pe loc de cînd nu m-a mai sunat cineva pe mobil după tonul de apel care a rămas de la Crăciun. Şi stau şi mă întreb la ce-oi mai ţine abonamentul ăsta Connex Cent în Weekend (ăla cu 500 de minute) atît de rîvnit odinioară? Mai ales aici, pierdut în diaspora™… De cartelă să n-aud! Şi atunci ce să fac? Îl vînd, mi-l cumpără cineva? Dar stai, că nu renunţ eu la numărul meu frumos şi uşor de memorat…

Şi fiindcă are o dudă, e numai bun de publicat.

Stimaţi cvasi-jurnalişti din trust, vă recomand următoarele titluri pentru nişte articole viitoare de un real succes comunal:

• Zoli de la Sistem nu ştie dacă pe 12 august 2011 va ploua în Turkmenistan;
• Zoli de la Sistem nu ştie dacă vor veni sau nu extratereştrii în următorii 8 ani;
• Zoli de la Sistem nu ştie cînd o să fie următorul cutremur în Vrancea;
• Zoli de la Sistem nu ştie niciun secret al NSA, CIA sau FBI;
• Zoli de la Sistem nu ştie de cîte ori o să meargă săptămîna viitoare la budă;
• Zoli de la Sistem nu ştie cînd o să vină sfîrşitul lumii;
• Zoli de la Sistem nu ştie cîte mii de femei îl idolatrizează acum pe Naicu.

Aveţi şi voi ceva idei?

De ce se spune “cu ochiul liber” cînd, de fapt, mai toţi avem doi ochi ?

Aducîndu-mi aminte de vremile din liceu cînd eram sărac şi n-aveam destui bani să-mi satisfac poftele de care alţii se bucurau nestingherit, aseară am ales să cinez acasă, cum o fac de obicei. Terminînd munca depusă în folosul comunităţii de oameni avizi după cultură ce umplu sala de concerte, m-am oprit la minunatul Carrefour din sat, spre a-mi achiziţiona, printre altele, un produs de panificaţie feliat. Acasă, în încăperea intitulată sugestiv bucătărie, m-am aşezat cu bucile pe un scaun şi am început să ung pe pîine ingredientele ce alcătuiesc celebra şi delicioasa specialitate culinară numită cherchez (se citeşte ca în româneşte, nu şerşé, ca în franceză). Acestea sînt două mari şi late: brînză topită şi pate de ficat.
Şi am mîncat o felie, apoi încă una şi zic “ho, ajunge!” Cee??? Încă una, că era prea bună. De data asta, gata. Extazul a fost mistic, papilele-mi gustative trăiau la intensitate nemaiîntîlnită orgasmul amestecăturii, ochii îmi rîdeau, faţa îmi ardea de emoţie, păsările cîntau, fluturii zburau etcetera. Trăiam momente pe care le-am simţit fix ultima oară cînd am mîncat cherchez (logic). Era galactică treaba!
Nu ştiu de unde provine acest cuvînt, poate chiar de la franţuzescul cherchez, dar ştiu foarte bine că l-am auzit la Andrei în timpurile liceene, cînd eram la munte, n-aveam bani şi singurul lucru pe care ni-l puteam permite să-l cumpărăm era brînza topită şi pateul, ambele la tub, că erau mai ieftine, dar şi mai gustoase. Şi pe lîngă toate astea, un gît de Cola nu strică niciodată, pentru că merge la ţanc cu această combinaţie feerică. Sărut-mîna pentru masă! Să-mi fie de bine!

Voi ce aţi mîncat aseară?

Momentul tragediei a fost surprins de camerele de supraveghere aflate într-o intersecţie din oraşul Rostov pe Don, din Rusia. LINK