Nu vi se pare foarte trist Mr. Bean? E singur cu al său Teddy Bear şi are grijă de el ca de propriul copil.
Cam aşa am fost eu în ajun de Moş Nicolae (dar fără Teddy Bear) cînd, mînat de nostalgia anilor copilăriei, am plecat să-mi cumpăr cadou de ziua mea. M-am uitat la tot felul de prostii electronice, dar nu am vrut să exagerez. Pînă la urmă tot la ţoalele cu animale m-am oprit (în puii mei, o dată e Moş Nicolae pe an). Apoi am făcut o plimbare nocturnă pe faleză mîncînd un sandwich, fumînd o ţigară şi bînd o bere, ulterior ajungînd acasă. Mi-am curăţat pantofii (ghetuţe n-am, clima nu o cere) şi i-am pus la uşă. După m-am aşezat la calculator şi iar m-a prins ora 4 de dimineaţă făcînd nimic.

Nu mai puteam, mi se închideau ochii de somn şi am zis că merg să mă culc. M-am spălat pe dinţi şi apoi m-am dus spre bucătărie ca să beau apă (ador să beau apă rece după procesul lavabil dentar). Şi brusc am găsit la uşă lîngă pantofi plasa de la Moşu’. M-am dus la ea, am deschis-o şi m-am uitat înauntru. Erau o pereche de pantaloni şi nişte mănuşi. Le-am luat frumos de acolo şi le-am pus în şifonier, bucuros că Moşul nu m-a uitat nici anul ăsta.
Ce frumos m-am amăgit, nu?

httpv://www.youtube.com/watch?v=-2_XowXlzu0