Oameni după concert

Una dintre cele mai cîntate lucrări muzicale în această perioadă este Matthäus-Passion de J.S. Bach. Pentru cei care nu sînt în temă, este vorba de un oratoriu în care mai mulţi solişti vocali, două orchestre şi două coruri aşezate în oglindă pe scenă, precum şi un alt cor de copii, interpretează laolaltă un text biblic după Evanghelia Sf. Matei despre Patimile lui Iisus Hristos. O lucrare genială a unui Bach aflat undeva trecut de jumătatea vieţii sale. Altfel spus, 78 de numere, multe coruri, recitative şi arii lungi interpretate de o soprană, un contratenor (sau mezzosoprană), doi başi şi un tenor care are rolul Evanghelistului.

Pe scenă timpul trece greu, mai ales din cauza numeroaselor numere de tacet în care nu ai de cîntat şi stai să-i asculţi pe ceilalţi. Dacă nu ştii puţină germană cît să înţelegi textul, ai mierlit-o. În sală timpul trece şi mai greu. Sînt foarte mulţi oameni care adorm la un astfel de spectacol, mai cu seamă că majoritatea sînt destul de în vîrstă, cu tot felul de probleme de sănătate. Şi cu toate astea vin la spectacol şi rezistă trei ore şi jumătate pentru o muzică pe care sigur au mai auzit-o de atîtea şi atîtea ori de-a lungul lungii lor vieţi.

Aseară, undeva după miezul nopţii, ieşeam de la concert şi ne savuram obişnuita bere binemeritată la barul de lîngă teatru. La un moment dat, trece pe lîngă noi o doamnă în vîrstă care se deplasa pe trotuar cu ajutorul unui cadru. Îi facem loc respectuos şi ne continuăm berea. După un minut apare aceeaşi doamnă cu acelaşi cadru în dreptul nostru. Voia să ne spună ceva, dar îi era greu din cauza oboselii. Apoi, cu vocea emoţionată, grăi: “M-am întors să vă mulţumesc. A fost extraordinar!” La sfîrşit adăugă: “Ce meserie frumoasă aveţi!” I-am mulţumit şi am dat bună seara. Cui am dat bună seara? Ei bine, unui om care abia merge,  care abia vorbeşte, care a stat atîta amar de timp la concert (nemaipunînd la socoteală drumul şi pregătirea), care ar fi avut toate motivele din lume să se grăbească spre casă (aşa cum au făcut-o unii care nici bine nu s-a terminat ultimul acord că au şi tăiat-o din sală) şi care, cu toate astea, s-a întors din drum agale ca să ne spună cîteva vorbe frumoase. Sînt mulţi care o fac, dar parcă niciodată nu am simţit atît de puternic cuvintele unui meloman. Aceşti oameni sînt cu adevărat Oameni.

Similar Posts:

Reclama la Faringosept cu girafa care cîntă

Comments 4

  • Un text minunat despre un gest minunat. M-a impresionat profund! Bravo! şi, ca să citez: Ce meserie frumoasă aveţi!

  • Ah ce mandra sunt de graiul tau, si ce fericita sunt ca mi-ai amintit pentru ce fel de oameni cantam…

  • haha, sunt convinsa ca a fost un concert f bun

    dar baba cu pricina e la pensie, freaca menta acasa de ani de zile si bine-inteles ca e bine odihnita si plina de energie sa se plimbe cu cadranul singura noaptea dupa miezul noptii, la agatat artisit

    no … zic si eu, nu dau cu paru 😀

  • Din pacate, sunt atat de putini artisti care stiu cu adevarat ce inseamna pentru un meloman sa le aprecieze arta, care sa inteleaga ca ei ii ofera energia si dragostea vietii, care sa aiba un simt de responsabilitate pentru ceea ce creeaza in sufletul melomanilor. desigur, nu ma refer aici la cei din sfera clasica, dar, oricum, pentru melomani exista doar muzica, nu si genurile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *