Nu sîntem singuri

Am făcut nişte introspecţii terestre sîmbătă în unele locuri foarte ciudate. Vrînd să ajung la o salină pe un drum lăturalnic şi nu foarte circulat, am nimerit într-unul dintre cele mai ciudate locuri de pe pămînt. Drumul era drept şi nu se vedea unde se termină, deşi ştiam clar că la un moment dat trebuie să urmeze autostrada aia mare. Mă abătusem ceva şi am găsit o cocioabă exact ca în România: dărăpănată, mizerabilă şi mirosind a căcat şi pişat. Lîngă ea cică era un parc natural. Nu ştiu ce se întîmplase acolo, parcă eram în zona crepusculară. Era apă peste tot, într-un final mi-am dat seama că poate fi pînza freatică. Şi tot aici am putut vedea un rîu infect. Ceea ce mi se părea mai ciudat era că nişte indivizi pescuiau în imediata vecinătate a acestei ape.

Aşa că putem sta liniştiţi. Mai sînt şi alţii ca noi…

Similar Posts:

Cîtă exactitate...
Copileee, mînca-mi-ai coiu' !!!

Comments 3

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.