Nu s-a schimbat nimic

Nu s-a schimbat mai nimic de acum doi ani cînd scriam despre statul la coadă (pentru aducere aminte, intrați să citiți aici). Mentalitatea unora dintre noi care n-ar lăsa de la ei nici măcar cît un ac de gămălie ne face să ne perpetuăm sub semnul unei specii infectate cu o boală incurabilă. Și pun asta pe seama faptului că, de obicei, lumea face ce vede la altul, nu uită și se răzbună pe cine nu trebuie. E foarte adevărat că, statistic vorbind, românul nu e cel mai altruist om din lume și nu are șanse să intre în top 100 de națiuni. Iar ceea ce ne scoate din această competiție imaginară (sau nu), dar atît de semnificativă, sînt unele specimene sălbatice pe care ajungi să nu mai știi cum să le tratezi, ba cu indiferență, ba cu niște morală. Și cum morala, în cazul nesimțiților, nu prinde deloc, riscînd să-ți mai iei vreuna chiar dacă tu, în sinea ta, ai dreptate, aplici indiferența și-l lași în plata Domnului, el continuînd să-și bată joc de semenii lui așa cum știe mai bine.

Este cazul unor cocalari de aseară din Real care au fost la cumpărături, au umplut un coș cu produse de tot felul pe care le-au întins pe banda de la casă. În spatele lor, un domn respectabil cu foarte mult bun-simț, care avea doar un biberon pentru copii de 10 lei, i-a întrebat respectuos pe tinerii dobitoci dacă poate să treacă în fața lor. Răspunsul a fost categoric negativ, ceea ce le-a conferit scîrbelor tot disprețul celor din jur. Ca să vă faceți o idee, am ales să fotografiez momentul, ceea ce vedeți pe bandă fiind doar jumătate din cumpărăturile personajelor rele din această povestire. Iar ca să închei apoteotic articolul, pot să afrim fără niciun fel de dubiu că maturitatea unei națiuni se vede/începe (și) la casa de marcat. Deocamdată mai avem ani buni pînă la cei șapte de acasă.

Similar Posts:

Eu pot să fiu şi-al naibii (VI)
Meanwhile in Romania

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *