Am un coleg care pute. Şi nimeni nu se sinchiseşte să-i spună. Vine cu aceeaşi cămaşă toată săptămîna. Dimineaţa pe răcoare mai e cum mai e, dar dacă se întîmplă să trebuiască să avem recoltă şi după-masă, îţi mută nasul din loc cu ce a acumulat peste zi. Mă uit la el şi nu transpiră deloc. Recunosc, şi eu mai perspir cînd trebuie să car lăzile de căpşuni de pe parcelă la tir, dar măcar nu pute. Ăsta duhneşte a stătut.

E un paradox la mijloc. Oamenii nu îi zic din bun simţ că pute. El vine la muncă mirosind a transpiraţie din rău simţ (probabil şi că nu-şi simte duhoarea proprie). Dacă s-ar inversa sintagmele, ar reieşi ca el să vină nepuţind din bun simţ sau noi să-i spunem cu rău simţ că pute oribil şi să se ducă în altă seră. Dar nu!
Recomandare: ASPD – apă, săpun, prosop, deo.

Alte sugestii din partea voastră?