N-am scris nimic pînă acum despre Ziua Naţională pentru că am aşteptat să văd ce spun alţii. Ca dovadă că apare pe 2. Unii au fost simpli urînd un la fel de simplu La mulţi ani, România! Mă bucur pentru ei. Alţii au găsit în ZNR cel mai oportun moment în care să-şi verse toate frustrările legate de ţară prin diferite colţuri ale reţelei. Însă cei mai infecţi au început cu mizerii orale şi anale despre patria în care s-au născut. Nu am să-i trec aici în pomelnic, nici exemple n-am să dau cu coprofagiile emulate, sînt mult prea jenibili. Dar mă întreb de ce o fac? Cum să-ţi înjuri propria ţară, pămîntul unde ai văzut lumina zilei? Înţeleg să-ţi înjuri conducătorii, să înjuri conaţionalii care te fac de batjocură în întreaga lume, dar să-ţi înjuri ţara? Şi mă refer la măscări nasoale, ad literam, cu cuvinte care încep cu litera m şi se termină cu uie sau care încep cu b şi se termină cu ăga-mi-aş*ula-neadeţarădecăcat.

“Un om normal are, într-adevăr, o singură patrie, restul sînt ţări.” (O. Paler)