Mi-am pierdut telefonul în diaspora

Mai exact, într-un taxi. Cum s-a întîmplat?

Madrid. 27 de grade. Coafura rezistă.
Am mers cu un taxi după îj de mii de secole. M-am emoţionat şi m-am dat jos în grabă, vădit enervat de prostia taximetristului madrilen care abarnavea™ unde era poziţionat hotelul la care am vieţuit weekend-ul ăsta. Urc în cameră şi-mi dau seama că o parte din mine lipseşte, mă simţeam mai gol. Mă uit împrejur şi încep să iau la numărat: mobil 1, portofel, ţigări… Hm, mobil 2? Ia de caută, şi caută… Pentru ca, într-un final să-mi aduc aminte exact faza în care m-am urcat în taxi şi l-am pus din reflex în mînerul de la uşă. Idiot… Cert e că n-am intrat în trepidaţiile panicoase pe care le prezentam în anii precedenţi cînd căutam şi nu găseam mobilul.

Silvănuca îmi dă o idee genială: “Sună-te!” Zic “bravo” şi mă sun. Nu răspunde. Păi, normal, cum să răspundă? Da’ ce, o fi prost? Mai sun o dată. Nimic. Mi-aduc aminte de cifra mistică 3 pe care o învăţam pentru Bac şi mai acord o ultimă şansă deja fostului meu mobil. Ţîîîîîîîîîîîîîr, ţîîîîîîîîîîîîîr şi…

– Hola.
(variantă tradusă prin amabilitatea mea) 
– Alo, bună ziua. Se pare că ăm uitat telef…
– Dv. sînteţi cel de la Hotel Abba?
– Da.
– Trec eu pe la hotel şi vă aduc telefonul, dar cam în jumătate de oră.
– Ah, păi eu nu pot rămîne acum la hotel, trebuie să plec.
– Bine, atunci o să îl las la recepţie.
– OK, mă duc chiar acum să las vorbă recepţionerului.
– Bine, pe curînd.

Mă duc la recepţie şi le explic situaţia disperată în care mă aflam, citez: “Bună ziua, mi-am uitat un telefon mobil într-un taxi. Tocmai am vorbit cu dumnealui şi va trece să-l lase la Dv.” Las 15 euro ca să-i fie înmînaţi taximetristului. Plec. Mă întorc şi zic: “Eu plec acum şi vin foarte tîrziu. Puteţi să transmiteţi colegilor ce urmează despre aceasta?” Ei: “Sigur că da, nu vă faceţi probleme. Dacă doriţi, putem să trimitem pe cineva să vi-l lase în cameră.” Hai las-o-ncolo, că e prea multă amabilitate dintr-odată.

Ies pe străzi, plec să văd şi eu urbea, cît mai apucam pînă se însera de tot, acompaniat de aceeaşi Silvănuca. Mergem stăm, facem pozne cu aparatul ei (că e mai bengos) şi seara mă întorc la hotel. Eram foarte curios dacă ajunsese mobilu-mi. Merg la recepţie, erau alţii. Le explic că eu sînt omul cu mobilul de la camera cutare şi întreb dacă a venit cumva un taximetrist bla-bla. În acel moment, gogul recepţioner scoate un plic şi începe să-mi extragă pe rînd următoarele:

  • bon în valoare de 10 euro reprezentînd contravaloarea cursei;
  • cei 5 euro care au mai rămas pentru taximetrist;
  • mobilul de diaspora, mînca-l-aş eu pe el şi, ca bonus la reîncărcare…
  • aparatul meu foto, pe care eram convins că l-am lăsat în camera de hotel.

Am rămas interzis (cu excepţia riveranilor) şi cu două întrebări retorice:
1. Vă vine să credeţi aşa ceva?
2. Pe cînd şi în România chestii d-astea?

Similar Posts:

El Pais: Primul caz de gripă porcină în Spania
Autocarele PLM

Comments 25

  • de treaba taximetristul.
    pe mine ma enerveaza aia de la noi care ma intreaba: domnisoara, pe ce drum vreti sa mergem? zic, pe ala mai scurt. si el zice, pai amandoua sunt la fel. si atunci de ce ma mai intrebi, boule?8-|

  • incredibil!!!! nu pot sa cred !! la noi…NICIODATA in viata vietisoarelor tale n-ai sa vezi ca se intampla asa ceva! 😉 bravo lor!!

  • C’est vraiment incroyable!!!

  • In Romania nu ar sti cum sa il vanda mai repede.
    Aici si daca gasesc bani in portofel il predau la politie. Ma rog….daca nu il gasesc romani….

  • Felicitari pentru noroc! 🙂
    Ma bucur ca inca mai exista oameni cinstiti.

    Iar tu, data viitoare sa nu mai fii cascat!

  • super faza..:)))..chiar
    ca la noi never…

  • asta !? LA NOI !?!? Never-Jamais ! …. sau poate peste alti 2x 20 ani … (varianta optimista)

  • Io odata mi-am pierdut cardul de metrou si cineva mi l-a trimis acasa prin posta 🙂 Dragut 🙂 Dar un card de metrou nu se compara cu bunurile tale 🙂

  • Asta imi aduce aminte de ziua in care si-a lasat o prietena de-a mea aparatul foto intr-un restaurant din Praga. Ajunsesem deja la hotel cand si-a dat seama si disperata s-a intors la locul cu pricina. Sa crezi si sa nu vezi, chelnerul care ne servise pe noi o astepta pe mandra mea cu aparatu si i l-a inapoiat. Foarte dragut, la noi era deja vandut la mana a treia :))

  • Zi merci ca l-ai pierdut in diaspora.. In Romania nu-l mai vedeai la fata 🙁
    De 2 ori am pierdut telefonu in Romania, nu l-am mai vaut. Ultima data mi-a fost furat de pe masa de la restaurant de catre chelner, ca altcineva n-avea cine avand in vedere ca nimeni altcineva nu s-a apropiat de masa noastra, iar localul era cam gol… Fiind un sony ultimul model cu touch screen… i-a facut cu ochiul nemernicului.
    In diaspora mi-a pierdut telefonul tot de 2 ori si mi-a fost returnat. Am sunat, mi s-a raspuns si s-au intalnit cu mine sa mi-l dea.
    Diferenta de educatie…

  • asa ceva in romania no sa se intample niciodata
    si mie miau furat telfonanele de mai multe ori csi nuam reusit sa le gasesc
    odata erau niste tigani imputiti la un mall din cluj si miau pus cutitul in spate intimp ce vorbeam la telefon si mi lau luat.
    iar tie iti aduce el telefonul si camera foto asta e de exceptie coma fratele meu

  • ma dar tu esti chiar norocos, pe bune. am mai auzit cazuri din`astea, dar sa iti aduca si camera foto de care habar n`aveai asta e peste asteptari. dar bine ca el n`avea de unde stii ca habar n`ai de aparat. si totusi a fost dragut omu` jos palaria.
    pe viitor nu mai fii asa cascat, vorba lu` ada. indragostitule. l-)

  • ce telefon era?scump?

  • tu nu stiu cum poti fi atat de zapacit.. tot timpul ai fost asa de cand te stiu… bine ca ti.a adus omul ala mobilul. ai grija pe vciitor nu stiu cat noroc o sa mai ai..

  • @ Sergiu: Aşa şi-aşa.

  • vorbind de oameni zapaciti 🙂 surprize,surprize! eu am dat si de oameni cinstiti in Romania:) Exceptiile de la regula:)
    Am un obicei f prost de a-mi uita lucrurile (si capul) in cabina de proba a magazinelor. Astfel de 3 ori telefonul,camera foto si altele :)) Si in toate cele trei cazuri, bineinteles ca nici nu am sesizat lipsa lucrurilor.Si a fost amuzant ca de fiecare data (intotdeauna am un al doilea tel de rezerva ) ;)) m-a sunat mama, un coleg, un iubit sa ma intrebe :”ce faci?
    “hmmm…bine?
    “hmmm, si telefonul celalalt unde este?sau aparatul foto?
    “hmm,pai in geanta…
    “sigur?de cat timp n-ai mai verificat?
    ” hmmm, pai, de 2/3 ore?
    “aha,ia verifica acum.
    “oook….ooook, nu mai sunt”:-s
    ” oook…vezi ca m-au sunat de la magazinul cutare sa ma informeze ca ti-au gasit lucrurile.te asteapta azi sau maine”
    “aaaa…:-|”
    Lasand la o parte faptul ca si eu is ametita cu lucrurile mele si ca intr-un final mi-au sutit telefonul ciocolatii astia erotici de-i vad prin tramvai ochind cate-un iepure, iata ca (demonstrat de 3 ori) ca sunt si oameni cinstiti in Romania.:)

  • Eu pana d curand am avut noroc si nu am fost nici furata, si cand am pierdut ceva, am gasit sau mi-a fost returnat …pana acum aproximativ o luna, cand, fiind p scena la Radio, dintr-o data sala s-a umplut de reprezentanti ai Marinei (care cica aveau spectacol dupa repetitia noastra) si ne cereau insistent sa o scurtam k nu mai au timp. In graba mea de a-i lasa sa isi faca treaba, si pt k am plecat de p scena, in sala, cu mai multe chestii p langa vioara, mi-a scapat arcusul intre scaune si am uitat sa-l mai iau. E inutil sa spun k desi au vazut k a fost o orchestra inainte, si desi ei cantau numai la instrumente de suflat (cei care cantau) s-au bucurat cand au gasit arcusul meu, si k dovada nu l-am mai gasit. Ce au facut cu el nu stiu…poate aveau un copil acasa care scartaia la vioara, sau poate aveau nevoie de ceva sa mestece in ciorba…nu stiu dar m-au lasat fara arcus!! :((

  • @ Lala: Q.E.D.

    @ Anutza: 🙁 Hai, măăăă… Arcuşul? Să şi-l bage în cur, probabil, poponarii. Huă!!!

  • Naicu,traducere :)) o sa cred ca m-ai injurat 🙂 But that was for real 🙂
    Nu inteleg de ce va mirati de ceea ce se intampla in Romania.Mai avem secole pana cand o sa investim jumatate din bugetul tarii, precum Japonia, in educatie sau o sa ridicam centre pentru micii infractori,asa ca …degeaba stam la povesti, daca nu ia nimeni initiativa. Si cum noi,oamenii de rand, ne supunem sistemului asta “democratic”, c’est la vie!

  • Quod erat demonstrandum. 😉

  • uuuu!bravo 🙂

  • […] Mai Frumos Pamantean on Pornaş (ep. 9) – CONCURSNaicu on Pornaş (ep. 9) – CONCURSLala on Mi-am pierdut telefonul în diasporaLala on Pornaş (ep. 9) – CONCURSAceeasi EU on Pornaş (ep. 9) – CONCURSCel Mai Frumos Pamantean on […]

  • si in romania este posibil asa ceva, numai ca depinde de ce parte a carpatilor te afli…

  • […] final, întreb acelaşi lucru ca la faza cînd mi-a înapoiat taximetristul telefonul uitat la el în maşină: PE CÎND ŞI ÎN ROMÂNIA […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.