imag-1353

În zborul de la Paris la Bucureşti ne-au dat să halim. Mă aşteptam la mici şi bere, cozonac, piftii, lebăr, tobă şi caltaboş, slănină afumată cu ceapă şi un păhărel de ţuică. Toate astea pentru că vine Crăciunul. Nici pomeneală… Ne-au otrăvit cu o mîncare aproape comestibilă (cu indulgenţă) care nu a avut niciun Dumnezeu. Pe lîngă faptul că a fost rece, a fost şi proastă. Vă rog să mă credeţi că habar n-am ce-am îngurgitat. Voi reuşiţi să vă daţi seama? Avea un gust oribil, acru, amar, amestecat, exact ca în mesele mele copilăreşti în care îngurgitam pepene cu muştar. Şi cu toate astea, am ras tot din farfurie, deoarece nu m-am îndepărtat de dictonul meu stabilit în trecut care spunea că (citez din mine) “mîncarea din avion, fie că e rea, fie că e bună, fie că ţi-e foame, fie că nu-ţi e, o mănînci de-al dracului” (am încheiat citatul din mine).
Un singur lucru mi-a plăcut la dumnealor: au dat a doua pîine, aşa cum trebuia să facă Iberia aici.