Marea Neagră de la jeg

De ceva timp m-am mutat la mare. Ironia sorţii, deh. Prima oară am văzut marea cînd aveam 17 ani. Cu dor şi dragoste de munte, totuşi am ales să petrec două zile din concediu la Marea Neagră. Imposibilitatea recunoscută de a sta pe plajele românești își face simțită prezența în continuare în cotidian. Plaja este o scrumieră imensă plină de mucuri de țigări, un tomberon gigant cu peturi, ambalaje de chipsuri, hîrtii, pahare de plastic și doze de bere, vînzători ambulanți care strigă în gura mare ”Lovi-v-ar foamea, cumpărați-mi banana!” sau ”Luați gogoasa la băiatu’ care noaptea rupe patu’, dimineața face altu’!” Unde mai pui că toate drumurile turiștilor trec, bineînțeles, pe lîngă prosopul tău și fiecare dintre ei îți aplică o caracteristică nisipoasă pe față. Adorabil. Așa că tot mai bine e la piscina hotelului, profitînd de soarele arzător al Dobrogei.

Similar Posts:

Furtuna dinaintea liniştii
Fostul şi actualul lux comunist

Comments 1

  • :)) prea tare sloganurile alea de pe plajă. Mai ales aia cu patul. Marea Neagră a fost, va rămâne şi va fi Neagră din 2 puncte de vedere. Propriu şi figurat. Nu avem ce face. Nu putem sta să educăm 1000k de oameni să nu mai arunce pe plajă sau să nu mai îşi facă nevoile fiziologice în apă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.