Málaga CF vs FC Barcelona – un altfel de cronică

Mă chinui demult să ajung pe un stadion la un meci de fotbal. N-am avut treabă cu fotbalul cînd eram mic, nici cînd m-am făcut din ce în ce mai mare. Am fost atît de aproape să sparg gheaţa acum doi ani cînd trebuia să joace România un amical cu Argentina pe stadionul ăla mare, dar s-a anulat între timp, aşa că organ sexual masculin meci. Aveam şi eu umila ocazie să-l văd pe Messi pe viu. N-a fost să fie.

Pînă acum cîteva zile cînd minunea s-a întîmplat. Returul sfertului de finală dintre Málaga şi Barcelona contînd pentru Cupa Regelui. În tur a fost 2-2 pe Camp Nou şi am zis că aşa meci merită văzut. Iată un scurt rezumat după care revenim.

Pentru mine a fost senzaţional! Am ajuns cu două ore înainte, am făcut nişte poze, am intrat cu vreo oră jumate pe stadion înainte de fluierul de început. La “section” pe spaniolă i se spune “vomitorio”. Apoi au ieşit cei trei arbitri la încălzire. După aia Pinto şi Valdes. Lumea îi huiduia. Apoi au ieşit ăştia de la Málaga. Lumea îi aplauda. Iar la sfîrşit şi starurile Barçei, pentru ca lumea să huiduie din nou.

A început meciul. Erau momente în care simţeam o emoţie dintr-aceea cum mai simt rareori la cîte un concert, cînd văd că publicul e în asentiment cu ce are loc pe scenă. Aşa era şi cu scena stadion. În scurt timp au început şi golurile. 1-0 pentru Barcelona, apoi a egalat Málaga. După pauză, 2-1 Barça, apoi 2-2, scor la care ar fi urmat prelungiri. Atunci am ales să merg la WC, fapt care a adus ghinion Málagăi, Iniesta şi Messi pecetluind imediat soarta partidei cu două execuţii pe care le-am văzut de aproape. O chestie nu mi-a plăcut: cînd l-au înlocuit pe Messi, singurul om din istorie cu 6 baloane de aur (două ale lui şi patru trofee), iar au huiduit ţăranii ăştia. Dar, pînă la urmă, nimic din astea n-a mai contat. Málaga a pierdut frumos în faţa unei Barcelone de zile mari. Xavi e pur şi simplu bestial, Messi e un maestru care nu se oboseşte foarte tare să-i iasă vreo şmecherie, Iniesta zboară cînd vrea el, Cesc e nemaipomenit, Fabregas îşi face treaba, iar Pique a dat primul gol în calitate de tată sub ochii mei.

Eu zic că am început bine şi sper să mai continue, dacă o fi să fie (bani, în special). Apropo, pentru cei interesaţi, biletul a fost 40 de euro la peluză (s-a văzut beton). Înăuntru, preţuri decente: 2,50€ un suc la 0,5l, un sandwich 2€, iar berea era doar fără alcool.

Iar acum minunatele şi aşteptatele poze făcute cu un 450D, la care am ataşat un tun cu un zoom impresionant. E foarte probabil ca unora dintre voi, mai cîrcotaşi din fire în ceea ce priveşte focus, obturaţie, ISO, alea-alea, să nu le placă, dar pentru mine sînt cele mai frumoase poze pentru că le-am făcut eu şi senzaţia deocamdată e de inegalat (le-am pus şi watermark, să nu cumva să le furaţi, la cît de reuşite sînt unele dintre ele, mai ales alea cu fotbaliştii pe teren). Puteţi să daţi cu mouse-ul pe fiecare poză pentru a vedea descrierea fiecăreia în parte.
























Similar Posts:

Superstiţii la spanioli
Dacă mie mi-e silă, de ce să nu le fie şi altora ?

Comments 3

  • Nici eu nu sînt unul prea umblat pe stadioane. Dar recunosc, nu putem imagina lumea fără fotbal. Un spectacol care, îți place, nu-ți place, face parte din lumea noastră. Felicitări pentru privirea proaspătă din această cronică de meci!

  • Nu degeaba i se spune sportul rege. Mulţumesc pentru apreciere.

  • Daca ai ocazia sa mergi la un meci bun du-te! E o senzatie placuta sa vezi meciul din tribuna.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *