Majoratul

Începe şcoala şi trebuie să-mi fac ghiozdanul. Să-mi pun cămaşa cu pătrăţele, uniforma, să nu uit să iau penarul, caietul de dictando, cel de matematică. Cărţile ni le dau ei. Să iau blocul de desen, repertoarul. Carnetul de vocabular. Acuarelele, pensulele. Cei mai tari au acuarele Herlitz cu pastă albă, aurie şi argintie. Eu nu am bani. Mi-a luat mama din-alea normale care lasă pete şi urme de apă. Din stilou mi-a curs cerneala. Mi s-a rupt vîrful la creion şi ascuţitoarea am lăsat-o acasă în sertarul de la noptieră. Nu am birou şi nu o să am niciodată. Dar mă duc la şcoală. E foarte aproape, la o staţie cu autobuzul. Pot să merg şi pe jos, dar mi-e lene. O iau pe mama de mînă şi plec. Vine şi mamaie. Hai la şcoală!

Acum 18 ani pe vremea asta mă aflam în curtea liceului unde era o mare agitaţie. Profesori, părinţi, bunici, buchete de flori, aparate foto şi o grămadă de copii. Începea şcoala. Eu nu am avut cameră foto şi de aceea nu am amintiri imprimate din acea zi (prima oară cînd mi-am putut permite să îmi cumpăr un aparat de fotografiat din banii mei a fost toamna trecută). Nu ştiu cum de nimerisem la ăia de la A unde erau cei mai piloşi şi mai şmecheri copii ai baştanilor. Pe vremea aceea cine era la A era tare de tot. Intrai în funcţie de note şi pile. Am fost al şaptelea pe listă. La liceul ăsta dădeai examen de admitere în clasa I. Ţin minte şi acum ziua cu listele. Eram cu mama şi nu era nimeni în curtea şcolii. Era seara spre apus şi Bucureştiul toamna arăta superb în ’90. Avea o culoare mişto, nu se poate explica în cuvinte. Cred că şi soarele, cu ale cărui raze străbătea goliciunea crengilor, era de vină pentru lumina aia. Lîngă un afiş mare cu un concert de-al maestrului Racu (la care adăugaseră tîmpiţii un D în faţă) se afla lista de admitere. Mă uitam de jos în sus, m-am găsit – numărul 7. Apoi mama îmi spunea că o să am noroc că am intrat al şaptelea (deh… cifra divină). Cine o credea? Şi uite că a avut dreptate. Apoi mi-a luat o vafă şi am venit acasă. Soarele deja apusese.

În 12 ani de liceu am rezistat cu stoicism procesului educaţional. M-am mirat cum de la menţiunea amărîtă de la sfîrşitul clasei I am ajuns şef de promoţie într-a XII-a cu 10 pe linie. Apoi am intrat la facultate tot al şaptelea. Aceleaşi cuvinte din partea mamei care avea să mă părăsească spre sfîrşitul studenţiei. Nu m-a văzut terminat, absolvent și nu a apucat să vadă că am ajuns exact în locul unde-şi dorea cu tot sufletul să fiu. Dar precis că mă vede acum şi se bucură că sînt unde sînt.

Mama
Mama

Similar Posts:

Cel mai iubit

Comments 4

  • Sa fi sigur ca in aceasta zi de toamna, cineva e langa tine si isi aduce aminte perfect de tot ce v-a legat. Te vegheaza de acolo de sus si e mandra de tine. Sa fi sigur de asta. Na, ca acu m-ai facut sa plang..bebitza drag….

  • Azi-noapte cred ca i-am auzit vocea. Cred ca am luat-o razna. Mi-e foarte dor de ea.

  • te cred, te inteleg..stiu…nu ai luat-o razna..e normal sa iti lipseasca…hai..am fugit la somn..ti pup

  • Cu siguranţă este şi va fi mereu lângă tine. Off …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.