De ce? Întotdeauna o absenţă însemnată de pe blog mă face să nu mai am chef a-mi relua povestea virtuală. Mintea mi-e goală şi în acelaşi timp plină. Dar în acelaşi timp sînt conştient că pofta vine mîncînd. La început mai puţin, urmînd apoi crescendo-ul. Pînă la climax mai trebuie răbdat, veni-va. Aşa e de fiecare dată. Pacienţă, momentan. Şi o poză promoţională de la ocean cu mesajul: nisipul nu e gard, Naicu nu e prost.

naicu-ocean