O lecție de cultură

După ce acum cîteva săptămîni anunțam pragul falimentului, iată că mi-a trecut criza. Problema consta în netrebnicia celor de la Air France care mi-au luat de două ori cîte 1100 € pentru niște amărîte bilete de avion. Ei, bine, banii luați a doua oară au revenit în contu-mi, readucîndu-mă în topul multimiarilor excentrici și lipsiți de prejudecăți pierduți în diaspora. Sînt două motouri celebre care-mi călăuzesc pașii în viață, destinul, țelurile, gînduri spuse de doi mari tineri artiști aflați încă în viață, cărora le voi dezvălui doar inițialele numelui, din întemeiate motive de securitate. Primul citat îi aparține lui N.C. care spunea că “Dacă o femeie nu se simte atrasă de mine, înseamnă că e lesbiană.” Iar cel de-al doilea vine ca un trăsnet în cutuma societății din ziua de azi: “În viață nu contează să ai bani (…) atîta timp cît nu ții la viața ta.” (A.M.) Aceste vorbe de duh sînt cheia esenței umane, reprezintă alfa și omega vieții noastre. Vă împărtășesc aceste rînduri întocmai ca să vă dați seama de cît de complicată și de parșivă poate fi existența unui om pe pamînt, cum a fost cazul meu real de astăzi cînd am fost nevoit (după o noapte în care am dormit mult prea puțin comparativ cu cele trecute) să mă trezesc de dimineață și să merg la serviciu la o repetiție inutilă care s-a ținut de la ora 10 pînă în jurul orei 1, asta pentru că dirijorul nu a mai vrut să dea și o a doua pauză, pentru a pleca lumea cît mai repede acasă, asta ca să nu mai zic că a fost o repetiție aiurea, deoarece am lucrat numai corzile, pentru că această simfonie are pasaje dificile și greu de stăpînit atît din punct de vedere al acurateții, cît și din punct de vedere al stăpînirii de sine, mai ales că astăzi am mai și stat la primul pupitru din cauza unei erori apărute în corpul uman al ajutorului de șef care a trebuit să plece la doctor la pauză pentru că nu știu ce probleme are la mînă, parcă așa mi-a zis cineva din orchestră acum doua săptămîni cînd a mai lipsit o dată, că nici nu-mi mai aduc aminte, fiindcă a început memoria să-mi dea rateuri, întocmai ca unui motor de Dacie și cînd zic Dacie, chiar azi am văzut c-au început și aci să mișune pe străzi Dacii Sandero care costă foarte puțin și sînt niște mașini foarte practice pentru cerințele de aici, dar urîte, foarte urîte, exact ca toate Daciile din toate timpurile, nemaipunînd la socoteală că orice mașină românească din toate timpurile e urîtă, pornind de la Dacia și ajungînd la Oltcit sau Aro, toate sînt urîte și nasoale și numai cînd te uiți la ele parcă-ți vine să-ți tai venele, dar asta sigur că nu ai s-o faci pentru că trebuie să ramîi o persoană responsabilă, persoană care probabil că și-a dat seama deja că nu am mai pus punct în fraza asta de foarte multă vreme, fapt pe care voiam să-l testez să văd dacă se poate realiza la auzul declarațiilor făcute aseară la telefon de însuși A.M. (autorul citatului de mai sus) care mi-a dat o veste la care nu mă așteptam și anume aceea că, din lipsă de cultură, s-a apucat să citească o carte de-adevăratelea, o carte cu coperți, cu pagini și cu scris care se intitulează “Toamna Patriarhului” și este scrisă de celebrul autor Gabriel García Márquez, cîștigător al unui Nobel pentru literatură în ’82, un prozator columbian foarte talentat, care în acest roman (considerat romanul lui de suflet, o biografie încifrată a propriei vieți) și-a bătut joc efectiv de cititorii săi și a început să scrie fraze lungi de sute de rînduri care nu se mai termină niciodată (ce am eu aici e mic copil), totul culminînd cu ultimul capitol (din cele șase) care este o frază întreagă și nu conține punct pe durata a aproape 50 de pagini, un lucru care îl înscrie între cei mai cretini oameni de pe această planetă (chiar dacă romanul e excepțional), în tagma lor înscriindu-mă și eu acum cu această frază care nu se mai termină și pe care de-al dracu’ dacă aș termina-o fiindcă m-a prins faza asta care e exact ca atunci cînd m-am lăsat de fumat cu ocazia unei răceli inopinate și nu am fumat o zi, apoi a doua, a treia și din a patra, dacă tot se întîmplase, îmi ziceam “de ce să mai fumez dacă tot nu am făcut-o trei zile la rînd?”, chestie care se transforma într-o oarecare ambiție născută din neantul căcăniu al conjuncturilor create de o banală răceala pe care am dobîndit-o prostește precis de la băut rece sau umblat dezbrăcat prin casă, fiindcă mie îmi place să stau complet dezbrăcat cînd sînt acasă și să se uite vecinii la mine să vadă ce vecin latifundiar și exhibiționist sînt, astă vară, desigur, pentru că acum, odată cu venirea frigului afară, se instalează și frigul în casă și răcești imediat, ceea ce nu e bine pentru că aceste răceli te țin departe de lume, anumiți indivizi chiar ajungînd să te renege, alții să te evite și astfel nu-ți mai arde de nimic, te dor toate, îți curge nasul, consumi zeci de șervețele, pastile, ceaiuri, iar dacă răceala se nimerește cu mersul la repetiție sau mai știu eu ce eveniment cultural numit prin definiție “concert”, este sfîrșitul lumii, exact cum îmi aduc aminte că mi s-a întîmplat cînd eram angajat la Radiofuziunea Română și eram răcit cobză și fluier și am umplut pupitrul de șervețele pline cu mucozități și alte nenorociri nazale virusate, săptămînă în care cred că l-am exasperat pe domnu’ Emil cu care stăteam la pupitru și pe care l-am zărit pe o trecere de pietoni din zona unde locuiește aproape de mine, în București, vara trecută, dar nu l-am salutat pentru că nu m-a văzut, era aiurea în troleibuz să claxonez și sigur mă grăbeam să ajung acasă, unde mă aștepta Mamaee cu bunătăți pe care să le îngurgitez ca un calic și un hapsîn și să mă fac și mai porc decît am ajuns, o porcină care (sincer) s-a săturat să tot scrie propoziții fără PUNCT.

Similar Posts:

Blogocilindru
Naicu revine în România

Comments 2

  • Beheheheh… Am citit si eu cate ceva de GGM si stiam ca scrie fraze lungi… Dar sa scrie o singura fraza intr-un intreg capitol de 50 de pagini… Asta nu stiam. Thanks for the laughter. Am sa caut cartea. =)))))))))))

  • Te rog, crede-mă, simţeam nevoia disperată de pune punct! De a reîncepe o altă frază, de a trage aer în piept, de a respira. Citeam, citeam şi căutam punctul. Ca niciodată. =))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.