Joyce – o nouă marcă de îmbrăcăminte

De cîte ori nu v-aţi dorit ceva nou, unic, pe care nimeni să nu-l aibă în afară de voi? Ori dacă nu chiar nimeni, măcar cîţiva privilegiaţi. Imaginaţi-vă că mergeţi liniştit pe stradă, iar lumea din jur se uită cu admiraţie la voi, şuşotind pe marginea a ceea ce purtaţi, fie că e un tricou, o bluză sau oricare alt accesoriu. Sau că la semafor cei de lîngă voi să privească admirativ maşina pe care o conduceţi sau, şi mai şi, cînd vă daţi jos din ea după ce o parcaţi, să o închideţi şi să vedeţi lumea cum se apropie să vadă ce lucru senzaţional şi nemaiîntîlnit aveţi. Să aveţi cel mai de fiţă telefon, cei mai şucari ochelari de soare sau cel mai strălucitor ceas. Toate astea te fac să pari în ochii celorlalţi un guru, şeful şefilor, bossul boşilor şi, de ce nu, ca să întregim rima, regele manelelor.

Aşa mi s-a întîmplat şi mie ieri cînd, năpădit de diferite probleme de viaţă nesoluţionate, am ales rezolvarea lor printr-o cumpărătură absolut involuntară, ştiut fiind faptul că uneori faza cu mersul la shopping în astfel de momente ajută. Plecat iniţial să cumpăr soluţie de spălat pe jos (pe care o cumpăr doar de la un anumit magazin sofisticat), am amînat intrarea la raionul respectiv cu un pit-stop la cel de îmbrăcăminte. Probez aceiaşi pantaloni pe care-i probasem acum o lună, nicio modificare, drept urmare am zis că cedez, dat fiind că în astfel de situaţii sînt cel mai nerăbdător om din lume. Totuşi aveam cu mine un bun prieten – vînzătorul – care mă tot ghida prin multitudinea pantalonică din magazin. I-am zis că ăia de la firma cutare nu-mi plac, ăia de la alţi cutare sînt prea scumpi, ăştia nu-mi veneau de niciun fel, aşa că am riscat o altă întrebare: “Mai aveţi şi de la alte firme ceva asemănător?” La care-mi răspunde: “Desigur. De la Joyce. Haideţi să ne uităm.” Parcurgem împreună drumul vieţii care ne ducea către locul magic în care îmi va fi fost dat să văd noua marcă Joyce, un brand despre care nu auzisem în viaţa vieţilor mele. Era şansa mea să văd ceva nou, ce abia a ieşit pe piaţă, astfel dîndu-mi-se oportunitatea de a avea ceva ce alţii încă nu au. Curiozitatea era cu atît mai mare încît secundele care se scurgeau pînă la marea descoperire mi se păreau nu o eternitate, ci două eternităţi. Eram din ce în ce mai aproape, inima îmi bătea atît de tare încît sunetul asurzitor răzbătea prin pereţi pînă în satele limitrofe, tensiunea sărise de pragul psihologic de 22 cu 14, vedeam ceva, AJUNSESEM ÎN SFÎRŞIT!

Mă uit în sus şi mă deştept instantaneu. Despre ce marcă credeţi că era vorba?

Despre LLOYD’S. Era ca şi cum mi s-a şters din memorie faptul că poporul spaniol poceşte toate numele străine. Pentru că dacă PEIO este PEUGEOT, ce alte aşteptări mai avem de la ei, săracii? Şi ajungem din nou la răbdare: ei au nevoie de ea ca să înveţe limbi străine, iar eu pînă cînd încep reducerile, pentru că ăştia de la Joyce se pare că nu au auzit de cuvîntul criză.

Similar Posts:

El numero 1 de Los 40 Principales
Păi bine, mă, e corect aşa ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *