Întrebări
Duminică, 20 Septembrie 2009, 21:23
Zilele astea mi-am pus împreună cu un prieten o sumedenie de întrebări, pornind de la “de ce are peşte balta şi trufandale aprozarul?” şi ajungînd azi la gînduri despre moarte. Deja nu te mai afectează cu nimic cînd auzi/citeşti/vezi nu ştiu ce accident grav soldat cu enşpe morţi şi ţîşpe răniţi. Moartea tragică pe care o vedem la televizor, o auzim la radio sau o citim pe net începe să intre încet în vieţile noastre, de cele mai multe ori ca un subiect banal, iar noi, ca fraierii, începem să ne obişnuim. Pînă ajunge la noi.
Întrebarea zilei de azi a fost: “bă, o fi naşpa să mori?” Am răspuns că fără doar şi poate, dar dacă laşi ceva în urma ta (urmaşi, de ex.), parcă mori mai împăcat.
Voi ce credeţi?
corect, cu o singura rectificare. Daca lasi urmasi in urma ta, iti va parea rau pe vecie ca i-ai lasat singuri. Nu stiu cum e mai bine. Cum o fi, insa bine nu cred ca e…
actul in sine, cand inca esti viu, cred ca e nasol.si mai depinde si cum mori: ideal ar fi de batranete, dar cine stie ce-ti cade in cap. cred ca depinde si de interpretarea fiecarei culturi: pentru indieni, viata este un timp infinit. pentru mine este limitat. recunosc ca mi-e frica si nu prea sunt indiferenta la vestile spuse de tine mai sus: ma trece un fior rece+ am obiceiul prost de a-mi inchipui cum o fi…etc etc etc. nu este vorba de urmasi, oricum nu ajungem sa fim nici 90% multumiti de ce am realizat in viata. de aceea, ideal ar fi sa ne bucuram cat mai mult de timp…stim sigur ca are o limita.
Daca mori, ce-ti mai pasa? Important este cui ii pasa. Parerea mea.
Dar, nu te mai gandi, traieste-ti zilele linistit. Numai de bine
sunt de acord cu ce a zis sufletica
Ce probleme ai si tu…?! sa vezi acum sleahta de gugalitori pe capul tau!
Eu mi-am propus sa nu mor! Sper sa-mi iasa figura. Tin minte ca aveam vreo 5-6 ani cand i-am spus bunicii “Maia, eu vreau sa fiu mereu tanara, tanara si frumoasa!”.
Si asa vreau sa fie! 
ce hal de intrebare
probabil ca e naspa atunci cand pleci de pe lumea asta si ”privind in urma” realizezi ca n-ai stiut ca te-ai nascut ca sa-ti traiesti viata , nu doar sa treci prin ea, sa te bucuri de fiecare zi, sa inveti de pe urma ei, sa inveti sa fii indiferent in fata rautatilor si in acelasi timp sa nu te molipseasca, sa nu-ti fie frica de greutati si incercari…sa nu-ti fie frica de viata. Si cred eu ca ce e important sa lasi in urma, nu sunt doar urmasii ( dupa care vei tanji o vesnicie ) ci si pe tine…ca om, ca realizari, ca exemplu, ca prieten, ca existenta din toate pct. de vedere. Lasi o poveste…frumoasa sau mai putin placuta 
Da, whatever. Eu nu sunt de-acord cu urmashii.
Altfel, nashpa sau frumos… Pana la urma tot te paleste. Vorba veche zice: Bafta-n-continuare! 
Vorbeam candva cu Maestrul Gheorghe Costin si pe cat e omuletzul ala de dulce si mereu un zambet, imi zice : “Monicuto, pana la urma, in viata toate vin si toate trec….si frumusetea, si iubirea, si prietenii, si familia…nu ai o certitudine pentru nimic din viata ta, pentru ca nimic din toate astea nu-ti apartin. Singurul lucru cert e ca murim.”
Asa ca… orice am face, tot acolo ajungem, e un drum cu sens unic, depinde insa cate gropi stim sa ocolim, si cat de buni soferi suntem cu sufletul nostru. O viata de vis tuturor!