Ieri, 23 septembrie 2009. Dimineaţă. Ora locală 09:09. În maşină, în drum spre servic. Două benzi. Lucrări la banda 2, deci drum îngustat. Eu pe banda 1. El, un 607 gri cu număr 9075 şi încă ceva, pe banda 2. Am prioritate, fireşte. Lui i se îngusta, deci cedează. Eu băiat finuţ. Eu îl las. El trece. El se duce. Eu după el. El pune avariile. Eu mă întreb: “o fi român?” El se duce. Eu după el. Eu prind unghi să-i văd moaca. Nu era român. Sîntem prea recognoscibili. Era spaniol. Deci se poate.

E greu să pui o avarie să zici mercic? Lor li se pare că totul li se cuvine. Cum dă unul semnal că vrea să schimbe banda, ăl din spate pune şi frînă ca să-l lase. Şi dacă nu pune frînă, gogul cerşetor mai şi claxonează că de ce nu-l lasă să se bage? Că puletele a dat semnal şi dacă dai semnal ca puletele, ţi se cuvine orice.
Cazul ţărişoarei noastre îl ştiţi, nu? Ăla că dacă pui avariile la maşină, poţi s-o iei şi pe contrasens, şi pe interzis, şi pe oriunde ţi se scoală p*la. Că aşa scrie şi la decret, nu?