Iisus răstignit – afaceri de zeci de cenţi

Pe mai toate străzile principale ale marilor şi micilor oraşe din lumea întreagă, se pot întîlni tot felul de oameni care asigură divertismentul stradal. Unii cîntă la un instrument, alţii la două instrumente, putem găsi chiar cvartete de corzi, instrumente de suflat, diverse formaţii muzicale etc. În zilele petrecute în capitala acestei ţări, drumurile nocturne m-au purtat la un moment dat într-o piaţă unde se aflau faţă în faţă două edificii: catedrala Almudena (sau ceva de genul ăsta) şi Palatul Regal. În mijloc, bineînţeles, lucrări. Nu se poate fără. Şi tot în acest mijloc, un violonist cu un amplificator şi o boxă, care cînta pe deasupra unui negativ. Ce cînta? Ei bine, nu Strangers In The Night, nu Beatles, nu manele, nu nimic din ce se cîntă frecvent, ci Canonul de Pachelbel, care se integra perfect în atmosfera liniştitoare. Pe lîngă muzicieni, vezi tot felul de caricaturişti, pictori rapizi, negroteice care îţi fac codiţe în cap, grupuri de actori şi tot felul de alţi maimuţoi care se deghizează în te miri ce, ca să atragă privirea şi puţinii cenţi ai trecătorilor.

Madrid. 26 de grade. Părul este impecabil.
Mi-a fost dat să întîlnesc cea mai dezgustătoare formă de a încerca să faci bani din astfel de chestii. Este vorba de un gagiu care-l imita pe Iisus şi de o altă gagică care făcea pe Maica Domnului. Amîndoi erau albi, crucea era albă, totul era alb şi lumea stătea şi se benocla la ei ca la OTV.

Eu am rămas cu gura căscată. Culmea era să mă duc să mă pozez cu ei. Oare dacă-i puneam o monedă în cutia aia, ce-mi zicea el aşa răstignit? “Merci”? Îmi zîmbea chiar atunci cînd trecea prin cele mai groaznice clipe din viaţa lui?
Din ciclul consacrat “Hai, mai dă-o-n morţii mă-sii de treabă”, iată poza nr. 1 şi poza nr. 2.
pîsî: un street music la care aş asista toată viaţa mea. :X
pîpîsî: merită clickurile pe Strangers In The Night şi Beatles. Eu roflez cu toată fiinţa mea.
pîpîpîsî: courtesy of Silvănuca

Similar Posts:

A lu' cui era arca ?
Şi lor le-a plăcut...

Comments 8

  • Majesté, da’ io am uitat ce-am scris în comentariu’ de mai devreme (d-acu’ o oră, adică)!! Aşa că…
    Revin mâine dimineaţă cu ideea, ştiu sigur că ce noaptea visez, dimineaţa pun în aplicare! Numa’ bien!
    P.S.: Să ştii că la fel s-a încărcat, tot cu saci de grâu, de porumb şi de ciment în cârcă!

    Leităr, leităr edit: na, fii pe fază, că-i părfium! Merge strună! Eşti mirifc!

  • Majesté, da’ ăştia doi nu se mişcă deloc, deloc? Rămân aşa tătă ziulica? Lor nu li-i sete, da’ nici foame nu li-i? Parcă-s scluptaţi în marmură! ;)) Numa’ bien!
    P.S.: Te rog, şterge-l pe ăsta de deasupra! Îţi ocupă degeaba pagina! Mulţumi.

  • Eu zic Iisus ca merge de cel putin 3 ori pe saptamana la sala, judecand dupa patratelele de pe abdomenul lui.

  • ^ Iisus este si trebuie sa ramina un (foto)model pentru noi.

  • Ti-am descoperit blogul duminica…am stat toata ziua si am citit 😛
    Si eu sunt pierduta prin diaspora de vreo doua luni si chiar m-am bucurat sa vad ca mai exista si romani prin Espana 😛 care mai stiu si altceva decat adidasi, trening, tricouri si sepci de la nike, puma sau adidas. Daca anuntai din timp ca vii in Madrid, chiuleam si eu azi de la scoala ca sa iti fiu ghid turistic. Presupun ca ai intrat macar la palatul regal sa vezi ‘cvartetul Stradivarius’.
    Daca mai ajungi prin madrid pana la sfarsitul lui mai (cand se mi se termina bursa) si ai timp si chef de un suc, da-mi un semn ca as mai povesti si eu cu cineva cu IQ peste media compatriotilor manelisti.

  • Madrid e un tărîm în care nu ajung niciodată. A fost un miracol că am fost acum o lună. :-?? Dar mi-ar plăcea să revin să îl iau amănunţit la picior. Sper să mai revii pe Naicu.ro. 😀

  • De duminica revin zilnic pe Naicu.ro 😛

  • Ai nimerit o perioadă prolifică. Am împărtăşit cam multe de duminică încoace. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.