Nu mă dau rotund că am terminat doişpe clase şi o facultate. Nu mă dau cult că am meseria pe care o am. Nu mă dau inteligent că ştiu să scriu corect. Nu mă umflu-n pene că am ajuns unde am ajuns. Totul e dobîndit prin muncă şi forţe proprii. Nu uit de unde am plecat. Nu mă laud cu faptul că ştiu să vorbesc frumos şi să mă comport. Şi eu, ca şi alţii, pot fi uneori prost, fraier, greşit, nesimţit, bulangiu etc.

Am început aşa ca să nu fiu acuzat că sînt cu nasul pe sus şi că îi critic pe cei mai neajutoraţi dintre noi – idioţii. Aminteam de comportament. Societatea nu este reprezentată doar de serate de muzică, baluri, dineuri oficiale, întîlniri la nivel înalt, supeuri şi mai ştiu eu ce snobisme bătute cu pietre preţioase. Societatea e peste tot, chiar şi cînd intri într-o budă. Trebuie să ştii să te comporţi, să nu te faci de rîs. Că vrei tu să te faci, asta e partea a doua. Că te faci fiindcă aşa eşti tu construit, asta e partea a treia.

Aud ieri dintr-odată “bă, mă dor ochii, să-mi bag p*la!” Întorc capul, îi reperez: doi coca infecţi (foto). Tac din gură şi ascult mai departe: “Bă, eşti prost, mînca-mi-ai pu*a?”, “Morţii mă-sii, cuae, ce m-a culcat ăsta…”, “Băga-mi-aş pul*să-mi bag că de nu i-oi f*te una lu’ ăla…” Nu ştiu ce discuţii elevate aveau puţele, dar la mine ajungeau numai expresiile astea genitale.
Da, românii au mania asta de a înjura imediat cum se văd cu un picior ieşit din ţară. Au impresia că nimeni nu vorbeşte româneşte în jur, că ei sînt stăpîni peste toţi, că pot vorbi orice de oricine, pot înjura şi spurca. Numai că ho cu tata. Mai sînt şi alţi români prin jur care mai înţeleg cîte ceva (tot, de ex.) şi, chiar dacă acele cuvinte scoase din găoz nu-ţi sînt adresate ţie, ţi se face silă de specimenele pe care le rostesc.

Dă moust biutiful boi îmi povestea mai demult o întîmplare dintr-un supermarket din străinătate unde doi văzuseră o bunăciune care se plimba cu căruciorul prin magazin, ca să facă cumpărături. La doi metri de ea o făceau în toate felurile, ziceau că ce buci are, că s-a îmbrăcat ca o panaramă, că ia uite-o şi pe mui*ta asta, are bani că suge *ula. Ea mergea mai departe fără să-i bage în seamă. Pînă la un moment cînd s-au pomenit cu ea în spate şi, neavînd loc de ei (că se puseseră-n mijlocul drumului), le-a cerut voie să treacă într-o română pură şi foarte civilizată: “Îmi daţi voie, vă rog, să trec şi eu? Mulţumesc.” Cei doi au rămas cu gurile căscate.

E chiar aşa culeanu ca la două vorbe normale să scuipi ceva legat de mame pe gură? Cînd o să învăţăm să ne purtăm mai decent pe stradă şi să vorbim frumos?