Sînt obsedat de corectitudine. Chiar dacă ştiu că inerent mai apar greşeli şi pe la mine prin context, totuşi nu sînt strigătoare la cer. Pînă mai deunăzi aveam o problemă de punctuaţie pe care sper că am rezolvat-o de la sine. Era vorba de locul unde se pune punct la sfîrşitul propoziţiei cînd sînt ghilimele prin zonă. Înainte sau după?

De exemplu, cum este corect?
1. Dinu Lipatti a zis “Muzica e un lucru grav”. sau
2. Dinu Lipatti a zis “Muzica e un lucru grav.”

Al doilea calup este:
3. Mi-am cumpărat un accesoriu “must-have”. sau
4. Mi-am cumpărat un accesoriu “must-have.”

Estetic vorbind, sînt convins că varianta 3 este corectă, excluzînd-o pe a patra. Însă la primele două am încă un dubiu, deşi nu ştiu de ce înclin să cred că tot varianta cu punctul înăuntrul ghilimelelor e validă… Poate mă ajutaţi voi, cititorii mei fideli, cetăţenii cinstiţi, plătitorii de taxe şi impozite, contribuabilii români. De menţionat faptul că o a cincea variantă din start valabilă este “Muzica e un lucru grav.” (Dinu Lipatti)

De ce scriu cu î din i? Pentru că-mi place mult, mult, mult de tot şi pentru considerentele veridice aduse de regretatul George Pruteanu. Totuşi nu a reuşit încă să mă convingă cu adoptarea scrierii fonetice a cuvintelor din engleză, precum şi a dispariţiei cratimei ce desparte cuvîntul original de articolul hotărît (de cele mai multe ori). Exemple: sit, badigard, maus etc. Voi folosi în continuare site, bodyguard sau mouse, plus articulările lor: site-ul, bodyguard-ul, mouse-ul. Uneori pot apărea şi unele fără cratimă. De obicei, apelez la o citire cît mai uşoară cu putinţă. Găsesc mai facil bodyguard-ul decît bodyguardul (sau badigardul), dar şi mai uşor supermarketul decît supermarket-ul. Deci este doar o chestiune vizuală. Şi nu-mi place sit/situl, pentru că nu vreau să ajungem ca spaniolii, de pildă, care pocesc toate denumirile din toate limbile pămîntului. Cel mai caraghios e cu engleza: Steven Spielberg este Estiven Espilberc. Shania Twain este Saneia Tuai. Will Smith este Uil Esmit. Burger King este Burher Ching. Renault este Renol. BMW este Bemeuve. Pepsi este Pefsi (peltic). FBI este Efebeii. Si lista poate continua. De ce românii sînt în stare să imite orice limbă din lume aproape la perfecţie (şi fără să se cunoască)? Neam de neamul lor n-a văzut atîta cultură cîtă zace în poporul nostru suprem…

Iar din ciclul Să muară duşmani mei, iată “agramaticalităţile” din trustul Intact.