Gibraltar

Iar am fost în Gibraltar, altfel spus în străinătate. Cum e foarte aproape de casă, drumul ăsta îmi ia aproximativ o oră şi ceva din viaţă. După cum ştiţi, Gibraltar este teritoriu britanic (spaniolii se oftică rău de tot), aşa că pentru a intra în mica ţărişoară, trebuie să stai la vamă. De cele mai multe ori, coada se întinde şi pînă la un kilometru, dar dacă ai noroc, prinzi şi gol. Depinde de anotimp şi în special de oră.

Vineri, de exemplu, am ajuns la ora 11 dimineaţa şi am stat cam un sfert de oră pînă să trecem graniţa. Cînd ajungi în punctul vamal, dai de spanioli care nu te întreabă nimic. Mai încolo vin englezii cărora trebuie să le arăţi actele. Am făcut un experiment de data asta, prin care am aflat că în Gibraltar se poate intra şi cu buletinul românesc, nu numai cu paşaportul. Dacă e lumină puternică afară, frumos şi civilizat e să-ţi dai jos ochelarii de soare, astfel încît vameşul să-ţi vadă moaca de bine crescut ce eşti. Englezii se uită la acte şi, dacă nu li se pare nimic suspect, te lasă să intri. Ai două posibilităţi: ori o iei pe banda din stînga unde nu ai bunuri de declarat, ori pe banda din dreapta, unde declari că ai la tine porcărele. Eu am avut cu mine camera foto aia scumpă, pe care nu am declarat-o. Problema e că în ţara asta a lor de 2 pe 2, preţurile sînt scutite de anumite taxe, astfel tot oraşul este un duty free complet. Camera pe care o am de puţin timp poate costa în Gibraltar cu pînă la 100 de euro mai ieftin ca în Spania (depinde de cum negociezi preţul la magazin).

Aţi citit bine “negociezi”. De exemplu, un prieten a vrut să-şi cumpere o cameră digitală foto. Iniţial, bişniţarul vînzătorul i-a spus că normal camera costă 280 de lire, dar lui îi face un preţ special de 235. Ne-am mai coit pe-acolo, am analizat camera chiar şi din punct de vedere moral, finalmente, l-am sfătuit să n-o ia că nu merită. Cînd a auzit asta, lucrătorul indian a lăsat preţul şi mai jos, la 200 de lire. Moment în care la fel i-am spus că ne mai gîndim. Mi se părea tot scumpă pentru ce nu ştia să facă.

Cît costau vineri chestiile în Gibraltar şi cît costă în Spania, la 1 kilometru distanţă?
1. Benzină 95 – Gibraltar: 0,966 euro. Spania: 1,015 euro. Deja nu merită. În primăvară diferenţa era de aproape 20 de cenţi. Acum şi-au luat-o-n cap. Nu mai merită să mergi pînă acolo pentru a face plinul. Nici măcar pentru cei care stau în orăşelul spaniol de lîngă graniţă.
2. Ţigări (în general) – Gibraltar: 1,40-1,90 euro. Spania: 3,60-4,50 euro. Astea chiar merită, dacă eşti dependent de ţigări. În general, la două pachete de acolo poţi cumpăra un pachet în Spania. Calitatea unora este destul de bună, însă mie personal nu-mi place nicio marcă. O prefer pe a mea, adusă din România cu ţîrîita. Nu poţi scoate de acolo mai mult de un cartuş de om, dar dacă ai noroc şi tupeu, poţi risca.
3. Alcoolul e mai ieftin, dar merită să cumperi sticle mari şi exclusiviste de whisky vechi, unde diferenţa e de chiar 20 de euro la sticlă. Regula este că ai voie să treci vama cu o sticlă de persoană. Am văzut însă şi sticle de whisky sau gin la 4 sau 5 litri. Oare s-o aplica aceeaşi regulă?
4. Haine nu prea au. În centru, pe strada principală, există un Marks&Spencer unde găseşti lucruri de o calitate nemaipomenită. E şi destul de ieftin. Mai există un Tommy Hilfiger de care nu prea te poţi atinge (du-te mai bine la Parndorf sau Metzingen, dacă ai cum, sau în orice outlet din SUA), un Next şi tot felul de magazinaşe cu lucruri. În rest, slăbuţ.
5. Camera foto Canon EOS 450 D, 18-55 mm Gibraltar: 520 euro, fără IS. Spania: 600 euro, cu IS.
6. Consola Nintendo Wii – Gibraltar: 190 euro. Spania: 240 euro.
7. Consola Sony PS3 slim 120 GB – Gibraltar: 275 euro. Spania: 300 euro.
8. Bijuterii habar n-am, dar e plin. Data viitoare am să mă interesez.
9. Parfum Pure Poison pour femme by Christian Dior – Gibraltar: 66 euro. Spania: 94 euro. Asta da, e o afacere. În vară, am auzit că preţurile au crescut la parfumuri, dar acum au revenit la normal. Toate parfumurile şi cosmeticele afişate au 10% reducere faţă de preţul afişat.

Cum plăteşti în Gibraltar?
Se poate plăti cu card sau cash. Vineri, cursul de schimb era de 1,15 euro pentru o liră gibrăltăreană. La majoritatea magazinelor se acceptă carduri (au afişat), ceea ce e mult mai convenabil, paritatea fiind de 1,08 euro pentru o liră. La terase, baruri şi restaurante însă, o liră poate costa şi 1,30 euro, iar chelnerii incumbă tot timpul că nu le funcţionează POS-urile.

Ce mănînci în Gibraltar?
NU mănînci în Gibraltar! Mai bine rezişti pînă revii în Spania. În afară de fish and chips-ul lor de rahat, nu prea ai alternative. Cafeaua e pischwasser, Coca-Cola e mult mai dulce, varietatea şi calitatea mîncărurilor lasă foarte mult de dorit. Eu nu recomand nimănui să mănînce în Gibraltar. Uleiul are un miros oribil lîngă toate restaurantele (unde se poate mînca şi spanioleşte, dar nu e acelaşi lucru).

Curăţenia.
La capitolul curăţenie, Gibraltarul abia dacă primeşte o stea de la mine din douăzeci. Clădirile nu sînt renovate mai deloc, pereţii sînt scorojiţi, este mizerie şi dezordine pe străzi, iar în dreptul locurilor unde poţi mînca, se adună o grămadă de muşte.

Ce vizitezi în Gibraltar?
Stînca pe lîngă care e amplasat oraşul ţară este absolut impresionantă. Se poate urca pe ea cu telecabina, preţul fiind de 11,50 euro dus-întors. Ajungi în două minute în vîrf unde poţi admira priveliştea care se compune din Spania, sfîrşitul mării Mediterane, strîmtoarea Gibraltar, Africa şi începutul oceanului Atlantic. De asemenea, se văd portul din Algeciras, vapoarele imense care traversează strîmtoarea Gibraltar, dar şi aeroportul pe a cărui pistă trec maşinile care intră şi ies din Gibraltar. Desigur, cînd vine sau pleacă un avion, drumul pentru maşini este baricadat. Sus poţi vizita o închisoare şi te poţi bucura de prezenţa maimuţelor prezente la tot pasul. Trebuie avută grijă cu pungile care foşnesc, macacii fiind atraşi de ele, chiar atacînd şi înjurînd pentru a fura. Se consideră ofensă hrănirea lor, amenda ajungînd chiar la 500 de lire.

Cum pleci din Gibraltar?
Prin vamă. Ajungi, eventual stai la coadă. Nu uita că vama se închide la ora 21, aşa că după ora aia nu mai poţi scoate niciun bun din Gibraltar, decît pe tine însuţi. În caz contrar, ori laşi totul într-o cutie magică şi te întorci a doua zi ca să recuperezi, ori dormi şi aştepţi pînă dimineaţă cînd se deschide graniţa. De data asta, englezii nu au nicio treabă cu tine, ci spaniolii sînt cei care pot să-ţi ia maşina la puricat şi pe tine însuţi. Totul depinde de noroc.
Din Gibraltar pleci dezamăgit că putea fi şi mai frumos, mai aranjat, mai curat, dar şi mulţumit de faptul că l-ai vizitat. Locul în sine e superb, stînca aia care porneşte din mare face tot spectacolul şi te va chema să o mai vizitezi încă o dată.

Alte poze.
a) cu_acordeonistul_român.jîpeg
b) cu_flautistul_ne-român.jîpeg
c) cu_faptul_că_se_merge_ca_la_noi_în_trafic.jîpîgî
d) cu_mine_la_telefon.pîng

Şi la final, una bonus în mărime şi prostie naturale.


Similar Posts:

Ştiaţi că...
Gheara este boala mea

Comments 5

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *