De cîte ori se pomeneşte cîte ceva de Sf. Valentin, se găsesc diverşi oameni culţi să pronunţe patru teze mari şi late împotriva acestei zile de prost gust:
că e sărbătoare importată de la americani;
♥♥ că Sf. Valentin e pe 16 februarie la ortodocşi;
♥♥♥ că noi avem Dragobetele;
♥♥♥♥ că cine se iubeşte cu adevărat nu are nevoie de Ziua Îndragostiţilor ca să declare iubirea celui drag şi că dragostea se sărbătoreşte în fiecare zi, bla.

Problema e că învăţăturile astea le auzim de prea mulţi ani încoace şi, cu toate astea, Valentine’s Day s-a împămîntenit vînjos în spaţiul carpato-danubiano-băsescian. Puterea românului de-a o ţine sus şi tare că nu vrea această zi e mai degrabă flască şi pierdută. Cum ar fi să boicoteze lumea 14 februarie? Ce s-ar întîmpla cu producţia de perne roşii în forme de inimioare, inscripţionate cu sintagma profund românească lve (citit cum se aude)? Dar cu retorica ugiu bi mai velăntain din această mirobolantă limbă internaţională de circulaţie naţională – engleza?

Ghinion de neşansă, timpul a expirat. Happy Valentine’s Day!