Nu ştiu dacă am menţionat că din cînd în cînd mă uit la televizor. Am făcut-o şi ieri cînd văzui un film cretin pe haşbeo. Aşa de interesant a fost încît nici nu-mi aduc aminte ce s-a întîmplat. Şi totuşi, la un moment dat au început ăia să vorbească despre Dumnezeu. Replica era “thanks to God [...]” şi subtitrarea a fost “mulţumită lui Dumnezeu [...]“. E un bun acceptat că numele şi tot ce ţine de pronumele legate de Dumnezeu se scriu cu majusculă. Atunci nu ar fi corect ortografic să fi scris “mulţumită Lui Dumnezeu”? Pentru că după aia au continuat discuţia despre El şi au subtitrat cu majuscule.

Dumnezeu Ăsta Care le ştie El pe toate are şi non-adepţi. Non-adepţii, din moment ce-L consideră un oarecare, Îi scriu numele cu literă mică. Adică dumnezeu ăsta care le ştie el pe toate şi care e el rău şi care stă în rai sau unde-o sta şi rîde de noi şi care, de fapt, nu există (nici eu n-am înţeles fraza asta, scuze). Mie mi-a zis cineva odinioară că un ateu, chiar dacă spune că nu crede în nimic, se călăuzeşte totuşi după cineva, acela fiind el însuşi. Pentru că se crede şmecher şi buricul pămîntului. Abia acum înţeleg eu de ce Excelenţele, Alteţele, Majestăţile, Sanctităţile şi Preasfinţiile Lor se scriu cu literă mare – ei sînt dumnezei pe pămînt.

La sfîrşit, o întrebare divină: voi credeţi în vreun dumnezeu?