Drama din weekend

Nu m-am gîndit o clipă în viaţa mea că s-ar putea întîmpla ce s-a petrecut aseară. Cu toate astea, eram conştient de faptul că nu se poate întîmpla vreodată. Ştiu, sună ciudat, dar aşa e. E ca şi cînd eşti atît de sigur pe un lucru încît nici nu-ţi faci probleme din cauza lui. Dar nu! Vine o clipă în care toate visele şi speranţele tale legate de acel lucru se năruie. Momentul în care afli de fapt că existenţa ta pe acest pămînt era degeaba atîta timp cît tu habar n-aveai că urma să se întîmple o tragedie ca asta. Şi-ţi dai cu pumnii în cap, şi urli, şi zbieri, şi nu mai ştii ce să faci, şi te învinovăţeşti pentru prostia pe care ai avut-o în cap că nici măcar nu ai putut anticipa o secundă o catastrofă de acest fel.

Ei bine, mi s-a ars becul din frigider. Eram convins că becul acela e veşnic, etern, că nu se va stinge niciodată. De cîte ori deschideam uşa frigiderului el era acolo, aprins mereu, făcîndu-şi datoria ca un brav soldat pe cîmpul de bătaie. El era cel care-mi lumina calea în ceea ce aveam să mănînc, călăuzitorul meu culinar. Acum ce mă fac fără el? Nici măcar nu-l pot scoate de-acolo ca să-i aduc un ultim omagiu. Măcar o fac aici să afle toată lumea despre drama prin care trec în acest sfîrşit de săptămînă.

RIP, becule de frigider!