Două lepşe scurte

De la Sufleţica. În povestea ei ne spune că cel mai mare ghinion al ei este însuşi faptul că s-a născut. Ghinionul pe care l-am avut eu e că s-a dus Mama. Dacă ea era sănătoasă şi trăia în ziua de azi, cred că aş fi fost altfel. Irascibilitatea şi nervii instalaţi odată cu îmbolnăvirea ei m-au schimbat îngrozitor de mult. Vreau să am şi eu linişte.

Şi, că veni vorba de linişte, asta e ceea ce îmi doresc de la 2009, prin leapşa primită de la Ade.

Similar Posts:

Criza = Lene
Încă trăiesc

Comments 3

  • Este o pierdere foarte mare, mai ales la o varsta frageda ca a ta. Totusi eu zic ca ai avut pe ce umar se te sprijini. In schimb eu atunci cand tata a plecat atat de repede din randul nostru, nu am avut nimic, decat marea intrebare “de ce”. E greu… Niciodata nu suntem pregatiti pentru astfel de pierderi.

  • Pentru astfel de pierderi, nu. Dar uite, de exemplu sint pregatit in orice zi sa ma astept cu un telefon de acasa – acel telefon. 🙁
    Oricum, iti multumesc pentru umar.

  • In ultimii 2 ani eu mi-am pierdut ambii parinti…Nu exista nici o vorba sa aline, nu exista nimic sa acopere golul. Dar aceasta e viata…te incearca…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.